ICCJ. Decizia nr. 1995/2005. Penal. Plîngere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1995/2005
Dosar nr. 3981/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 octombrie 2001, petiţionara D.C.V.C. s-a adresat cu o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în care a solicitat cercetarea numiţilor: V.M., notar public, C.A.N., P.V., P.V., D.G., P.S., B.I. şi B.T., pentru săvârşirea unor infracţiuni în legătură cu încheierea în perioada 1941 - 1948 a unor acte de vânzare-cumpărare, privind un teren situat în Bucureşti, str. Intrarea Pârâul Rece.
Petenta a susţinut că numita C.A.N. a falsificat actul de vânzare-cumpărare, autentificat la nr. 20288 din 7 iunie 1941 de Tribunalul Ilfov, prin mărirea suprafeţei terenului prevăzut în act, teren, situat în fosta comună suburbană Băneasa, Bucureşti, str. Constantin Brâncoveanu (în prezent Intrarea Pârâul Rece nr.), de la 672 m.p., la 800 m.p.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 821 din 25 iunie 1953, numita C.A.N. a indus în eroare soţii C.C. şi K.E. (ascendenţii petiţionarei), cărora le-ar fi vândut la adresa respectivă, o suprafaţă de numai 357,50 m.p., deşi convenţia dintre părţi viza o suprafaţă de teren de 400 m.p., pentru care numita C.A.N. încasase suma de 4.000 lei.
A mai susţinut petiţionara că notarul public V.M. cu prilejul autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 2862 din 25 noiembrie 1998 nu a verificat existenţa titlului de proprietate al numiţilor P.V. şi P.V. privind terenul în suprafaţă de 442 m.p. de la adresa mai sus arătată.
P.V. şi P.V. nu deţineau titlu de proprietate pentru această suprafaţă de teren, aceştia deţineau terenul în baza unei chitanţe sub semnătură privată de la un neproprietar P.P. care, la rândul său primise în folosinţă acest teren de la numita C.A.N.
Prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2862 din 25 noiembrie 1998, susţine petiţionara, i s-ar fi vândut o suprafaţă de teren de aproximativ 69 m.p. din totalul de 357,50 m.p. teren pe care îl deţinea împreună cu mama sa C.E. (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 821 din 25 iunie 1953), arătând că fiind vorba de două terenuri învecinate, numiţii P.V. şi P.V. ar fi vândut o suprafaţă de teren (de 442 m.p.) mai mare decât cea deţinută de numitul P.P. (de 360 m.p.) şi cumpărată de la acesta prin chitanţă sub semnătură privată, datată 25 noiembrie 1998.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr. 2862 din 25 noiembrie 1998 autentificat de notarul V.M. s-a atestat că vânzătorii P.V. şi P.V. au vândut lui D.G., cu suma de 200.000.000 lei imobilul din Intrarea Pârâul Rece, format din construcţie compus dintr-o cameră de locuit din paiantă şi teren în suprafaţă de 442 m.p. În contract s-a menţionat că imobilul a fost dobândit de vânzători prin chitanţă sub semnătură privată şi că părţile sunt de acord cu tranzacţia în condiţiile arătate în contract, scutind de a se cerceta registrul de transcripţiuni.
S-a mai arătat în plângere că P.S. este concubina lui D.G. despre care s-a arătat mai înainte, iar B.I. şi B.T. au cumpărat ulterior terenul din Intrarea Pârâul Rece.
Prin rezoluţia din 19 august 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale, faţă de notarul public V.M., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.A.N., P.V., P.V., D.G., P.S., B.I. şi B.T.
Se motivează că nu se poate reţine în sarcina notarului public V.M. infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în legătură cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2862 din 25 noiembrie 1998, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, sub aspectul laturii obiective, întrucât nu s-a produs vreo pagubă în patrimoniul părţii vătămate sau vreo vătămare a intereselor legale ale acesteia.
În cauză, din actele premergătoare nu rezultă probe sau indicii puternice de natură să conducă la comiterea vreunei infracţiuni de către C.A.N., P.V., P.V. şi D.G.
Tot astfel, nu există probe şi indicii care să conducă la constatarea comiterii vreunei infracţiuni de către P.S., B.I. şi B.T.
Împotriva rezoluţiei din 19 august 2002 petenta a formulat plângere în baza art. 278 C. proc. pen., susţinând că greşit nu s-a reţinut vinovăţia celor reclamaţi.
Prin rezoluţia din 28 octombrie 2002, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins plângerea petentei, ca netemeinică, motivând, în esenţă, că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, este temeinică şi legală.
După respingerea plângerilor împotriva rezoluţiilor amintite, petiţionarul a formulat plângere conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., la Curtea de Apel Bucureşti, criticându-le ca nelegale şi netemeinice, făcând referire la motivele din plângerea iniţială.
Prin sentinţa penală nr. 50 din 24 mai 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentă împotriva rezoluţiei nr. 2387/II-2 din 28 octombrie 2002 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Se motivează în considerentele sentinţei că situaţia în legătură cu terenul respectiv este următoarea:
La data de 7 iunie 1941, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 20288/1941, de fostul Tribunal Ilfov, vânzătoarea M.I.G. a vândut soţilor C.A.N. şi C.A., suprafaţa de 800 m.p. teren situat în intravilanul comunei Băneasa, str. Constantin Brîncoveanu, dobândită în baza testamentului autentificat de fostul Tribunal Ilfov sub nr. 30982 din 1923, de la defunctul său soţ I.G.
Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 821 din 25 iunie 1953 de fostul notariat de Stat Bucureşti, raion S. C.A.N. a vândut soţilor C.C. şi E., cu suma de 1.785 lei, suprafaţa de 357,50 m.p., teren situat în Băneasa, str. Mendeleev, raion S., Bucureşti (fostă Constantin Brîncoveanu şi în prezent str. Intrarea Pârâul Rece).
Din aceeaşi suprafaţă de teren de 800 m.p., C.A.N., printr-un act sub semnătură privată, datat 4.08.1965 şi intitulat „act de vânzare-cumpărare", a vândut către P.P., suprafaţa de circa 360 m.p.
În anul 1983, numiţii P.V. şi P.V., împreună cu V.G. au cumpărat de la P.P., pe bază de chitanţă sub semnătură privată, terenul în suprafaţă de 360 m.p. Deoarece în evidenţele Administraţiei Financiare, sector 1, P.P. figura înregistrat cu teren în suprafaţă de 442 m.p. la data de 15 noiembrie 1998, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2862 din 25 noiembrie 1998, autentificat de notarul public M.V., a vândut numitului D.G. imobilul situat în Bucureşti, str. Intrarea Pârâul Rece, format din teren, în suprafaţă de 442 m.p. şi construcţia edificată pe acesta.
Din adresa nr. 11299 din 19 iunie 2002, emisă de D.I.T.L. sector 1, a rezultat că numita C.A.N. a figurat cu rol fiscal pentru teren viran în suprafaţă de 800 m.p., situat în str. Mendeleev.
De asemenea, C.C. şi E. au figurat pe rol fiscal pentru imobilul construcţie şi teren de 357,50 m.p., conform procesului-verbal din data de 22 februarie 1966.
C.A.N. a figurat pe rol fiscal pentru teren în suprafaţă de 442,50 m.p., conform procesului-verbal din 21 ianuarie 1966, iar numitul P.P. a figurat cu rol fiscal pentru construcţie şi teren în suprafaţă de 442 m.p., la aceeaşi adresă, conform procesului-verbal pe anul 1969 şi declaraţiei nr. 9727 din 27 martie 1969.
Din certificatul de moştenitor nr. 141 din 9 februarie 1988, a rezultat că numitele C.E. şi C.D. au moştenit imobilul situat în str. Intrarea Pârâul Rece şi terenul aferent în suprafaţă de 357,50 m.p.
Din analiza acestor acte, s-a constatat că afirmaţiile petentei C.D.V.C. potrivit cărora, prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2862/1998 de notarul public M.V. i s-ar fi încălcat dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de aproximativ 69 m.p. deţinut împreună cu mama sa, nu sunt reale.
În consecinţă, s-a apreciat că nu se poate reţine în sarcina notarului public săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi nu se poate reţine vreo infracţiune nici împotriva celorlalte persoane reclamate.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionara D.C.V.C., susţinând că instanţa de judecată nu a respectat dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi drepturile părţilor, întrucât prin termene de judecată scurte şi hotărâre de judecată pripită nu i s-a dat posibilitatea să depună la dosar analiza completă a celor două rezoluţii ale procurorului, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor dosarului rezultă că actele premergătoare efectuate de procuror ca urmare a plângerii petentei sunt concludente, pentru lămurirea aspectelor sesizate de petentă.
Totodată, actele premergătoare au fost analizate suficient de procurori şi de Curtea de Apel Bucureşti şi au fost apreciate în mod just, trăgându-se în final concluzii juste.
Judecarea cauzei la instanţa de judecată nu s-a făcut pripit, fără ca petenta să poată depune opiniile (note explicative) asupra cauzei, ci în cauză s-au acordat patru termene de judecată, iar petenta a fost prezentă la trei termene.
Soluţia pronunţată de instanţă nu este cu nimic criticabilă, fiind legală şi temeinică.
În consecinţă, plângerea petentei împotriva sentinţei, fiind nefondată urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a o obliga pe petentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara D.C.V.C. împotriva sentinţei penale nr. 50 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1994/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 1996/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
