ICCJ. Decizia nr. 1996/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1996/2005
Dosar nr. 7165/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Persoana vătămată T.A. a formulat plângere solicitând cercetarea intimatelor judecătoare C.R. şi F.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
S-a susţinut de petent că, intimatele au acceptat în mod abuziv, ca în dosarul civil nr. 1161/2001 să fie depusă o împuternicire avocaţială pe numele avocatului A.G., în condiţiile în care nu erau realizate cerinţele prevăzute de Legea nr. 51/1995 şi că au acceptat concluziile orale ale aceluiaşi apărător.
Prin referatul de la 11 octombrie 2002, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a concluzionat că aspectele sesizate de petent nu au semnificaţia săvârşirii vreunei fapte penale şi că nu există temeiuri pentru a se solicita avizul Ministrului Justiţiei în vederea cercetării intimatelor.
Împotriva acestui referat a formulat plângere persoana vătămată, care a reiterat într-o formă jignitoare la persoana magistraţilor cele arătate în plângerile iniţiale.
Prin sentinţa penală nr. 87 din 29 noiembrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca inadmisibilă, plângerea, reţinând în considerente că nu au fost respectate cerinţele art. 278 C. proc. pen.
În termen legal împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana vătămată T.A. care a criticat-o pentru nelegalitate şi temeinicie, susţinând că s-a adresat procurorului potrivit legii; în situaţia în care plângerea nu a fost adresată corespunzător, trebuia trimisă organului competent.
Examinând hotărârea recurată în raport de critica formulată, cât şi de cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de recurent este legală şi temeinică.
Persoana vătămată în drepturile sale legitime poate face plângere împotriva actelor procurorului în cadrul unei proceduri speciale reglementată de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
În cadrul acestei proceduri se atacă mai întâi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau de clasare dată de procuror, la procurorul ierarhic superior şi numai după comunicarea rezultatului persoana nemulţumită se poate adresa instanţei de judecată.
Recurentul nu a respectat această procedură expres şi imperativ prevăzută de lege prin aceia că nu a atacat o rezoluţie sau ordonanţă din cele la care se referă art. 2781 C. proc. pen., care de altfel nici nu s-a pronunţat în cauză, ci un referat al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin care s-a concluzionat că aspectele sesizate nu constituie temeiuri pentru cercetarea persoanelor reclamate.
Pe de altă parte, deşi nu a urmat etapele obligatorii ale acestei proceduri speciale, recurentul s-a adresat totuşi instanţei de judecată, ceea ce a atras în speţă pronunţarea soluţiei de respingere, ca inadmisibilă, a plângerii.
Nu este fondată nici susţinerea recurentului în sensul trimiterii plângerii sale la organul competent, această conduită fiind permisă în cadrul altei instituţii procesuale respectiv a procedurii plângerii prealabile, conform art. 285 C. proc. pen.
Acestea sunt considerentele pentru care soluţia instanţei de fond se va menţine ca legală şi temeinică prin respingerea recursului declarat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.A. împotriva sentinţei penale nr. 87 din 29 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1995/2005. Penal. Plîngere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1997/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
