ICCJ. Decizia nr. 200/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 200/2005
Dosar nr. 3667/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 75 din 6 februarie 2004, Tribunalul Galaţi l-a condamnat pe inculpatul T.C.M., în baza art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen., art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la două pedepse de câte un an şi 2 luni închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În cauză au mai fost condamnaţi şi inculpaţii minori P.G. şi C.I.V., pentru aceleaşi infracţiuni, cu reţinerea dispoziţiilor prevăzute de art. 99 şi urm. C. pen., la câte două pedepse de câte 8 luni închisoare, urmând să execute fiecare pedeapsa rezultantă de câte 10 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi minori, pe durata termenului de încercare de câte 2 ani.
S-au constatat recuperate prejudiciile.
Inculpaţii au fost obligaţi, fiecare, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 19 martie 2002, părţile vătămate L.M. şi C.L. au sosit în comuna Cavadineşti, jud. Galaţi, cu bicicletele.
Întrucât inculpatul T.C.M. a avut cu părţile vătămate conflicte în trecut, a hotărât să le agreseze fizic, în care scop, însoţit şi de inculpaţii minori P.G. şi C.I., precum şi de alţi minori în vârstă de sub 14 ani, le-a aşteptat în zona Societăţii de Vinificaţie din comuna Cavadineşti.
La apariţia acestora, inculpatul T.C. a atacat-o pe partea vătămată L.M., lovind-o cu pumnii şi picioarele, în timp ce inculpatul P.G. a încercat să o lovească pe partea vătămată C.L. care, de frică, a fugit, abandonând bicicleta.
Concomitent, inculpatul C.I. a început să demonteze şi să sustragă piese de la bicicletele părţilor vătămate.
Sesizat de strigătele de ajutor ale părţilor vătămate, martorul S.I. s-a deplasat la locul faptei, îndepărtându-i pe agresori.
Urmare percheziţiilor efectuate de organul de poliţie au fost identificate şi ridicate de la domiciliul inculpatului C.I.V. şi, respectiv, al făptuitorului minor P.E.D. mai multe piese aparţinând bicicletelor părţilor vătămate (cablu antifurt, chei, sonerie, dinam), fiind restituite acestora din urmă.
Împotriva acestei hotărâri inculpaţii T.C.M., C.I. şi P.G. au declarat apel, susţinând în esenţă că nu sunt suficiente probe pentru a le dovedi vinovăţia, înţelegerea acestora fiind doar de a-i bate pe cei doi tineri.
Inculpatul P.G. şi-a retras apelul.
Prin Decizia penală nr. 285 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Galaţi a respins, apelurile inculpaţilor T.C.M. şi C.I. ca nefondate şi a luat act de retragerea apelului de către inculpatul P.G., constatând că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către inculpatul T.C.M., care a solicitat casarea acesteia pentru greşita încadrare juridică, fapta realizând conţinutul infracţiunii de lovire întrucât nu a existat înţelegere cu privire la sustragerea pieselor ori a bicicletelor iar, în subsidiar, înlăturarea sporului de 2 luni.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, motivat pe cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 171 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare.
La stabilirea situaţiei de fapt au fost avute în vedere mijloacele de probă administrate, respectiv procesele verbale de constatare şi de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor S.I., G.E., P.E.D., S.A., coroborate cu declaraţiile inculpaţilor, plângerile şi declaraţiile părţilor vătămate.
Este, astfel, temeinic dovedit că, motivat de un conflict anterior avut cu părţile vătămate, inculpatul T.C.M. a profitat de prezenţa acestora în localitatea sa natală şi, pentru a se răzbuna, i-a convins pe ceilalţi inculpaţi şi alţi făptuitori, toţi minori, să-l ajute să le aplice o corecţie şi, întrucât tinerii vizaţi erau cu bicicletele, să sustragă diferite piese de la acestea.
În acest sens sunt explicite declaraţiile martorului P.E.D. şi ale inculpaţilor P.G. şi C.I.V.
De urmare, în timp ce inculpaţii T.C.M. şi P.G. realizau actele de violenţă, inculpatul C.I. şi făptuitorul P.E.D. au intrat în posesia bicicletelor celor două părţi vătămate şi, folosindu-se de chei, au demontat piese, care apoi au fost descoperite la domiciliile făptuitorilor.
Faptele, astfel săvârşite, realizează conţinutul infracţiunii complete de tâlhărie, astfel încât critica privind greşita încadrare juridică nu este întemeiată.
Curtea constată, însă, că la individualizarea pedepsei rezultante în cazul inculpatului recurent T.C.M. instanţele au aplicat greşit prevederile art. 34 lit. b) C. pen.
Potrivit dispoziţiei legale precitate, în caz de concurs de infracţiuni, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care, într-o primă etapă, poate fi sporită până la maximul ei special, ipoteza legală incidentă cauzei.
Ori, aşa cum rezultă din minuta şi dispozitivul hotărârii instanţei de fond, stabilind pentru cele două infracţiuni de tâlhărie câte o pedeapsă de un an şi 2 luni închisoare, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de un an şi 4 luni închisoare instanţa a aplicat o pedeapsă nelegală în condiţiile în care contopirea s-a făcut între două pedepse de câte un an şi 2 luni şi nu a sporit pedeapsa aplicată, cea mai grea, de un an şi 2 luni închisoare.
În consecinţă, văzând că prin contopirea celor două pedepse stabilite, pedeapsa de aplicat este de un an şi 2 luni şi constatând că instanţa nu a uzat de prevederile legale referitoare la sporirea acesteia, recursul inculpatului T.C.M. va fi admis pentru acest motiv, reducând pedeapsa la cuantumul ce rezultă din dispoziţiile art. 34 lit. b) teza I C. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.C.M. împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 75 din 6 februarie 2004 a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la pedeapsa rezultantă, constatând că aceasta este de un an şi 2 luni închisoare, pedeapsă pe care inculpatul urmează să o execute.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1998/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2014/2005. Penal. Art.197 c. pen. Recurs → |
|---|
