ICCJ. Decizia nr. 1993/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1993/2005
Dosar nr. 922/2005
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 466 din 9 decembrie 2004, Tribunalul Mehedinţi a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin Decizia penală nr. 3943/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată de petentul condamnat B.A.
Condamnatul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare, către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu.
S-a reţinut că, petentul este deţinut în executarea pedepsei de 20 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinţi, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, martorii menţionaţi în cererea de revizuire, prin care condamnatul consideră că poate proba nevinovăţia sa, sunt cei trecuţi şi în cererea de recurs, astfel că aceste probe nu constituie probe noi în sensul celor prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică, motivat de faptul că, în mod greşit, i-a fost respinsă cererea, deşi sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 18 din 24 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul revizuientului condamnat, obligându-l la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, care a reluat motivul privind nevinovăţia sa, solicitând audierea mai multor martori.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că prin sentinţa penală nr. 379 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului Mehedinţi, definitivă prin Decizia penală nr. 3943 din 13 iulie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul B.A. a fost condamnat în baza art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., la 20 ani închisoare, reţinându-se că în data de 2 iunie 2003, i-a aplicat multiple lovituri victimei B.G., în urma cărora aceasta a decedat.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită în baza probelor ştiinţifice administrate în cauză şi a declaraţiilor martorilor coroborate cu declaraţiile acestuia.
Întrucât prin cererea de revizuire condamnatul, aşa cum bine au reţinut şi instanţele, nu a invocat nici un fapt sau împrejurare nouă, necunoscute de instanţele de judecată, ci s-a referit la aceeaşi apărare formulată şi cu ocazia judecării cauzei, apărare examinată şi înlăturată motivat de instanţe, în temeiul probelor efectuate, în mod corect s-a apreciat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împrejurarea că în dovedirea susţinerilor lui, acesta a propus audierea unor martori noi nu este de natură a duce la o altă concluzie, deoarece textul menţionat cere ca faptele şi împrejurările, deci faptele probatorii, să fie noi, iar nu mijloacele de probă, fiind într-adevăr inadmisibil ca pe calea excepţională a revizuirii să se obţină o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări deja cunoscute şi verificate de instanţele ce au soluţionat cauza.
Astfel fiind, recursul declarat de condamnat împotriva hotărârilor atacate este nefondat şi urmează a fi respins conform art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 24 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1994/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
