ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Penal. L678/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1987/2005
Dosar nr. 3903/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 492 din 23 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.G.O., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani închisoare; s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen.; s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani în condiţiile art. 66 C. pen.
- D.C., în baza art. 329 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare, în baza art. 81 C. pen., suspendându-se condiţionat executarea pedepsei, punându-i-se în vedere prevederile art. 83 şi urm. C. pen.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata a câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt că, inculpatul D.G.O. le-a promis părţilor vătămate G.S.M. şi F.M. că le va asigura locuri de muncă în Germania, într-un bar de noapte; inculpatul urma să primească pentru această activitate, de la patronul barului, suma de 500 Euro.
Ulterior, părţilor vătămate li s-au adus la cunoştinţă de către inculpat că trebuie să plece întâi în Iugoslavia, unde au fost vândute, succesiv, la diferiţi proxeneţi, ajungând în final în Macedonia, unde au lucrat într-un club de noapte, fiind obligate să se prostitueze. Urmare unei razii a poliţiei macedonene, G.S.M. a fost repatriată, iar F.M.C. a fugit în Italia şi apoi revenind în România.
În cauză s-a stabilit starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor pe baza declaraţiilor inculpaţilor, ale martorilor şi ale părţilor vătămate, procesului-verbal de constatare, documentele de călătorie ale părţilor vătămate şi adresele emise de către Poliţia de Frontieră. Probele administrate s-au coroborat cu recunoaşterea inculpaţilor.
Din administrarea probelor menţionate, instanţa de fond a apreciat necesară schimbarea încadrării juridice, nefiind realizat elementul material al infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută în legea specială (678/2001), neexercitându-se violenţe asupra părţilor vătămate, recrutarea realizându-se în condiţiile în care acestea cunoşteau că vor lucra ca „dame de companie".
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, criticând-o sub raportul noii încadrări, a neaplicării dispoziţiilor art. 36 C. pen., faţă de inculpatul D.G.O. şi pentru greşita reţinere a circumstanţelor atenuante, pentru inculpata D.C. şi inculpaţii, solicitând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia penală nr. 284 din 7 iunie 2004, a respins, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., apelurile declarate, ca nefondate. Au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la plata, respectiv, 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat inculpatul D.G.O. din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu şi 300.000 lei cheltuieli judiciare statului, inculpata D.C.
Instanţa de apel, în considerentele deciziei, a reţinut că încadrarea faptei a fost realizată în mod corect, iar individualizarea pedepselor aplicate este justă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul D.G.O., solicitând admiterea recursului şi redozarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Recursul este neîntemeiat, astfel după cum se va arăta în continuare.
Din analiza actelor dosarului rezultă că instanţele au stabilit în mod corect starea de fapt, încadrarea faptei şi vinovăţia inculpatului. Din probele administrate rezultă în mod indubitabil săvârşirea de către recurentul inculpat a infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Individualizarea pedepsei s-a făcut în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 72 din C. pen., avându-se în vedere statutul de recidivist al inculpatului, precum şi faptul că acesta a perseverat în săvârşirea aceluiaşi gen de infracţiuni.
Având în vedere necesitatea realizării scopului preventiv-educativ al pedepsei, potrivit dispoziţiilor art. 652 C. pen., Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul inculpatului.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.G.O. împotriva deciziei penale nr. 284 din 7 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Penal. Art.211 c pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1991/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
