ICCJ. Decizia nr. 2014/2005. Penal. Art.197 c. pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2014/2005
Dosar nr. 4819/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 52 din 10 martie 2004, Tribunalul Suceava, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi (2) lit. b1) şi alin. (3) C. pen.
În temeiul art. 65 C. pen., cu referire la art. 197 din acelaşi cod, au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complimentară, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive cu începere de la 22 septembrie 2003 la zi.
Sub aspectul laturii civile, în baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 şi următoarele C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 30.000.000 lei reprezentând daune morale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 22 septembrie 2003, soţia inculpatului, împreună cu o parte din copiii săi, a plecat la câmp pentru a culege porumb, acasă rămânând 3 copii, B.C. de 9 ani, P. de 6 ani şi M. în vârstă de 8 ani şi inculpatul care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.
La un moment dat inculpatul a plecat în oraş unde a consumat, de asemenea, băuturi alcoolice, la diferite baruri, ajungând în stare de ebrietate. În jurul orelor 17,00, inculpatul s-a reîntors în domiciliu unde se aflau cei trei copii minori, şi după ce copii P. şi C. au plecat de acasă, acesta s-a deplasat în bucătărie unde a găsit-o pe fiica sa minoră M.E. În acest context, inculpatul a luat-o pe minoră în braţe, a urcat-o pe masa din bucătărie, a dezbrăcat-o de la talie în jos şi a încercat să întreţină raport sexual cu aceasta, fără însă să reuşească. Minora nu a reacţionat în nici un fel, fiindu-i frică de tatăl ei. În timp ce inculpatul încerca să realizeze raportul sexual, în bucătărie au intrat soţia acestuia şi fiica sa mai mare, B.D., care l-au surprins pe inculpat în momentul în care îşi ridica pantalonii şi se încheia, iar victima M.E. a sărit de pe masă şi s-a îmbrăcat.
Partea vătămată a fost examinată din punct de vedere medico legal, din certificatul nr. 105/0 din 24 septembrie 2003 rezultând că aceasta este virgină şi nu prezintă leziuni de violenţă.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de consemnare a denunţului, procesului verbal de cercetare la locul faptei, planşelor foto executate în cauză, certificatului medico-legal nr. 105/0 din 24 septembrie 2003, raportului de expertiză medico-legală pentru stabilirea capacităţii de coabitare, depoziţiilor martorilor O.C., P.P., C.I., B.V., B.G., H.M., H.N. şi M.D., probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 234 din 11 august 2004, a respins apelurile formulate de inculpat şi partea vătămată, ca nefondate, apelul părţii vătămate vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate.
Împotriva deciziei penale mai sus arătate, partea vătămată a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate şi anume că se impunea schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de viol în infracţiunea consumată, cu consecinţa majorării pedepsei aplicate inculpatului.
Recursul nu este fondat.
În cauză, a fost stabilită o situaţie de fapt corectă, în concordanţă cu probele administrate, în raport de care s-a dat o justă încadrare juridică.
Potrivit art. 317 C. proc. pen., aşa cum bine a reţinut şi instanţa de apel, judecata se mărgineşte la fapta şi persoana arătată în actul de sesizare al instanţei.
Or, instanţa de fond a fost investită prin rechizitoriu cu o anumită situaţie de fapt care în drept întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol şi nicidecum ale unei infracţiuni de viol consumat.
Din certificatul medico-legal nr. 105/0 din 24 septembrie 2003 rezultă fără echivoc faptul că partea vătămată, minora B.M.E., este virgină, nu prezintă leziuni de violenţă din punct de vedere medico-legal nu se poate atesta o agresiune sexuală.
Ca atare, încadrarea juridică fiind bine stabilită, recursul declarat nu este fondat şi urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, partea vătămată va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată B.M.E., prin reprezentantul său legal B.G. împotriva deciziei penale nr. 234 din 11 august 2004 a Curţii de Apel Suceava, privind pe inculpatul B.V.
Obligă pe recurenta parte vătămată la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului B.V. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 200/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2016/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
