ICCJ. Decizia nr. 202/2005. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 202/2005
Dosar nr. 5778/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 330 din 29 septembrie 2004 a Tribunalului Mehedinţi, inculpatul C.G. a fost condamnat pentru săvârşirea a şapte infracţiuni de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedepse de câte 5 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul execută pedeapsa de 5 luni închisoare.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 5 luni închisoare.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea a patru bancnote a câte 50.000 lei, corp delict, precum şi a sumei de 400.000 lei de la inculpatul C.G.
S-a constatat că părţile vătămate S.I., C.M., B.V. şi S.S. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În perioada 1 aprilie 2003 – 6 mai 2003, inculpatul C.G., în calitatea sa de medic primar O.R.L. în cadrul Dispensarului policlinic Vaslui, a pretins şi primit sume de bani de la pacienţi.
La data de 6 mai 2003, în urma denunţului făcut de I.N.R., organele de urmărire penală au organizat un flagrant, împrejurare în care asupra inculpatului s-a găsit suma de 200.000 lei în bancnote ce fuseseră marcate chimic.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: denunţurile formulate de I.N.R., G.I.M. şi T.E.D., proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante, planşe fotografice, declaraţiile martorilor S.I., C.M., B.V., E.C., P.E., P.G., extras din registrul de consultaţii, certificate de concediu medical, contractul de muncă şi fişa postului inculpatului, procese – verbale de confruntare, declaraţiile inculpatului care a negat săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 503/ A din 16 septembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.G., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din examinarea materialului probator administrat în cauză, Curtea reţine că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi au constatat în mod just vinovăţia inculpatului pentru faptele deduse judecăţii.
Din declaraţiile martorilor C.M., S.I., S.S., B.V., I.N.R. rezultă că inculpatul le-a solicitat şi a primit de la aceştia diferite sume de bani pentru efectuarea consultaţiei medicale şi/sau pentru eliberarea unui certificat de concediu medical.
Martorele T.E.D. şi G.I.M. au arătat cum inculpatul a condiţionat efectuarea consultaţiilor medicale pentru un grup de copii dintr-un centru de plasament pentru deficienţi de primirea sumei de 50.000 lei pentru fiecare pacient.
Flagrantul efectuat de organele de urmărire penală a confirmat denunţul formulat de I.N.R., asupra inculpatului C.G. găsindu-se suma de 200.000 lei pretinsă şi primită de la martor. Inculpatul nu a putut oferi nici o explicaţie cu privire la provenienţa şi prezenţa acestei sume de bani asupra sa.
Faţă de aceste împrejurări, Curtea constată că în cauză nu sunt temeiuri de achitare a inculpatului C.G., recursul declarat de acesta urmând a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 503/ A din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2016/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2024/2005. Penal.. Recurs → |
|---|
