ICCJ. Decizia nr. 2028/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2028/2005
Dosar nr. 1000/2005
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 361 din 9 iunie 2003, Tribunalul Constanţa I-a condamnat pe inculpaţii M.M. la câte 16 ani închisoare şi 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 175lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 din C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.B., constatând decesul acestuia.
În fapt s-a reţinut că, inculpaţii fiind adepţii Cultului Religios, Biserica B., au supus-o pe sora lor M.C. la un regim de înfometare, care în final a condus la decesul acesteia la data de 6 iunie 2000. Acest fapt s-a datorat fanatismului religios de care au dat dovadă, potrivit căruia izolarea de societate, posturile prelungite şi nenumărate rugăciuni conduc la purificarea sufletului.
Inculpaţii au profitat de faptul că victima M.C. era bolnavă având tulburări de comportament pe fond de encefalopatie infantilă.
Din actul medico-legal rezultă că victima în vârstă de 25 ani avea o greutate de 20 kg, iar moartea a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio respiratorii acute consecutive unei casexii severe.
Inculpaţii au lipsit de la dezbateri cât şi de la pronunţare, aşa încât la data de 17 iunie 2003 le-a fost comunicat dispozitivul hotărârii la domiciliu prin afişare, iar la data de 30 iunie 2003 hotărârea rămânând definitivă, a fost emis mandatul de arestare, inculpaţii fiind încarceraţi la data de 3 iulie 2003.
La data de 3 aprilie 2004, inculpaţii au formulat cerere de apel solicitând repunerea în termen şi constatarea nevinovăţiei lor.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 99 din 30 aprilie 2004, a respins cererile de repunere în termen şi a constatat că apelurile au fost formulate în termen, astfel că au fost admise şi s-a desfiinţat hotărârea instanţei de fond.
În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 178 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpaţii au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat graţiate pedepsele aplicate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, criticând-o pentru greşita constatare în termen a apelurilor declarate de inculpaţi şi pentru greşita încadrare juridică dată faptei, precum şi de către inculpaţi care prin motive scrise şi susţineri orale au cerut să se constate că sunt nevinovaţi.
Prin Decizia penală nr. 6084 din 17 noiembrie 2004, pronunţată în dosarul nr. 3718/2004 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, şi casată hotărârea atacată numai cu privire la greşita admitere a apelurilor tardive declarate de inculpaţii M.D. şi M.M.
A fost menţinută sentinţa nr. 361 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Constanţa.
Totodată au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi decizii.
Împotriva acestei hotărâri, condamnaţii M.M. şi M.D. au formulat contestaţie în anulare, susţinând că nu sunt vinovaţi de moartea surorii lor, solicitând rejudecarea recursului şi achitarea.
Examinând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în cazul:
- a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
- b) când partea dovedeşte că termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
- c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 din alin. (1) lit. f) – i) cu privire la care existau probe la dosar;
- d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Raportând cauzei acest text de lege, se reţine că motivul invocat de contestatori nu se încadrează în dispoziţiile procedurale proprii căii de atac a contestaţiei în anulare, motiv pentru care contestaţia în anulare, va fi respinsă ca nefondată.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnaţii M.D. şi M.M. împotriva deciziei penale nr. 6084 din 17 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe condamnaţii contestatori la plata sumei de câte 800.000 lei, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2024/2005. Penal.. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 204/2005. Penal. Art. 215 c.pen. Recurs în... → |
|---|
