ICCJ. Decizia nr. 2146/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2146/2005
Dosar nr. 7237/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41 din 02 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bacău a fost respinsă plângerea formulată de petiţionara C.M., împotriva rezoluţiei nr. 873/II/2/2004 din 26 octombrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
A fost obligată petiţionara să plătească către stat suma de 150.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut în esenţă, faţă de materialul probator de la dosar următoarea situaţie de fapt:
Prin rezoluţia nr. 1094/P/1997 din 8 iulie 1997, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu se începe urmărirea penală faţă de Ş.V., Ş.N., Ş.I., Z.I. şi Z.M., pentru art. 290 şi art. 291 C. pen.
În adoptarea acestei soluţii s-a reţinut că, în anul 1981 Ş.V. a construit o locuinţă pe raza comunei Bogdăneşti, judeţul Bacău, pe numele fiului său Ş.V., deoarece tatăl, nu putea deţine conform legislaţiei de atunci, două locuinţe în proprietate.
În anul 1993, Ş.V. s-a îmbolnăvit, iar Ş.V., în ipoteza morţii tatălui său, pentru a nu împărţi imobilul cu sora sa, petiţionara C.M., a întocmit două chitanţe fictive cu numiţii Ş.N. şi Ş.I. pe de o parte, precum şi cu numiţii Z.I. şi Z.M. pe de altă parte.
Prin aceste chitanţe se stipula că Ş.V. a luat cu împrumut de la fiecare familie câte 70.000 lei pentru a construi imobilul în cauză.
Reţinând că cele două chitanţe nu au fost folosite, s-a adoptat soluţia de neînceperea urmăririi penale.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionara, plângere ce i s-a admis, astfel că s-a infirmat rezoluţia de neînceperea urmăririi penale în dosarul 1094/P/1997 din 8 iulie 1999, reţinându-se că cele două chitanţe au fost depuse în dosarul nr. 8485/1995 al Judecătoriei Galaţi, privind procesele de divorţ şi partaj dintre soţii Ş.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, prin rezoluţia nr. 1039/P/2001, din 20 iunie 2001 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, în raport de faptul că, P.G., fostă Ş., locuieşte pe raza municipiului Galaţi şi s-a folosit de chitanţele false în dosarul nr. 7619/1999 al Judecătoriei Galaţi, unde pot produce consecinţe juridice, astfel că, competenţa de soluţionare revine acestui parchet, însă, Curtea Supremă a stabilit competenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti.
La 31 ianuarie 2002, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, a adoptat rezoluţia de conexare a dosarului nr. 1039/P/2001 la dosarul nr. 1094/P/1997, ambele privind pe Ş.V., Ş.N., Ş.I., Z.I. şi Z.M., toţi cercetaţi pentru art. 290 şi art. 291 C. pen.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti la 12 iunie 2002, în dosarul nr. 1094/P/1997 prin procuror D.V. a adoptat rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de cei cercetaţi pentru art. 290, art. 291 şi art. 298 C. pen., întrucât, s-a îndeplinit termenul de prescripţie.
Împotriva acestei soluţii pronunţată în dosarul nr. 1094/P/1997 s-a făcut plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, care prin rezoluţia din 2 iulie 2002, adoptată în dosarul 487/II-2/2002 a respins plângerea.
Petiţionara C.M. a mai depus o plângere la Parchetul Oneşti la data de 26 iunie 2001, prin care reclama că, fratele său Ş.V. se face vinovat şi de comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 242 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că ar fi luat de la Primăria comunei Bogdăneşti actul cu nr. 508 din 19 iunie 1981 cu dare în plată a locului de casă, precum şi autorizaţia de construcţie nr. 19 din 26 iunie 1981, prin care se autoriza construirea unei case şi a înlocuit aceste acte cu altele false.
Făcându-se verificări la Primăria comunei Bogdăneşti, s-a stabilit că actele eliberate corespund cu realitatea şi sunt autentificate la un notar şi în temeiul art. 228 alin. (6) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin rezoluţia din 21 ianuarie 2002, adoptată în dosarul 1834/P/2001 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de Ş.V. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 242 şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De precizat că împotriva rezoluţiei pronunţată în dosarul 1094 din 12 iunie 2002, petiţionara a făcut plângere şi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău care, prin rezoluţia din 12 august 2002 adoptată în dosarul 769/2/2001 a respins plângerea.
Petiţionara C.M. a formulat plângere penală împotriva procurorului D.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciul în forma prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că în mod abuziv ar fi dispus soluţii de neînceperea urmăririi penale în dosarele nr. 1094/P/1997 şi nr. 1039/P/2001, dosare care au fost conexate.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a efectuat acte prealabile începerii urmăririi penale şi prin rezoluţia din 28 septembrie 2004, adoptată în dosarul nr. 132/P/2004 a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la intimatul procuror D.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneşti, întrucât nu sunt indicii că acesta ar fi comis infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Împotriva acestei rezoluţii de neînceperea urmăririi penale, s-a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care prin rezoluţia din 15 ianuarie 2003, adoptată în dosarul nr. 1525/II/2/2002, a respins plângerea petiţionarei.
Împotriva soluţiei de neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petiţionara C.M. a formulat plângere la Curtea de Apel Bacău pe motiv că, cele două soluţii pronunţate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice, întrucât, tergiversarea dosarului de soluţionare a plângerii sale împotriva făptuitorilor Ş.V., Ş.N. ş.a. a făcut să intervină termenul de prescripţie a răspunderii penale, numai din vina procurorului D.V., care a avut cauza în lucru, respectiv cercetarea acestora sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, examinând plângerea petiţionarei, în raport de dosarul de urmărire penală şi de susţinerea acesteia a apreciat că nu se poate reţine în sarcina procurorului D.V. că ar fi fost săvârşită vreo faptă de natură penală şi în temeiul art. 278 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 41 din 2 decembrie 2004.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de petiţionară pe motiv că atât hotărârea primei instanţe cât şi rezoluţiile adoptate de către parchet sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice, deoarece nu au fost administrate probe din conţinutul cărora ar rezulta în mod indubitabil că procurorul se face vinovat de comiterea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. proc. pen., întrucât din vina sa a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Examinând recursul declarat, în raport de motivele arătate, cum şi de dosarul penal în care s-au pronunţat cele două rezoluţii de către organul de urmărire penală şi de sentinţa pronunţată în cauză, se constată că acesta este nefondat şi în consecinţă se va respinge.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că intimatul, procurorul D.V., şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiunile de serviciu, iar soluţia adoptată de acesta în dosarul nr. 1094/2002 este legală şi temeinică.
Se constată că, în dosarul în care s-a pronunţat rezoluţia din 12 iunie 2002 de către procurorul D.V., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 289, art. 290 şi art. 291 C. pen., întrucât s-a îndeplinit termenul de prescripţie, această cauză a fost instrumentată nu numai de către acesta, ci şi de alţi procurori.
De altfel, faptele pentru care se plânge petiţionara, privind pe fratele său şi alţii nu s-au confirmat aşa cum rezultă din rezoluţiile adoptate şi expuse în conţinutul lor.
Potrivit art. 246 C. proc. pen., constituie infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fapta funcţionarului public care în exerciţiul atribuţiunilor de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Ca atare, în raport de elementul material al infracţiunii de abuz în serviciu, potrivit actelor premergătoare nu sunt indici şi nici elemente din conţinutul cărora intimatul procuror D.V. nu şi-ar fi îndeplinit în mod corespunzător atribuţiunile de serviciu, astfel încât să intervină termenul de prescripţie în dosarul nr. 1094/1997 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
În consecinţă, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică când a respins plângerea petiţionarei, întrucât, nu se constată indicii de natură să ducă la desfiinţarea sentinţei şi a rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, cum nici de a desfiinţa sentinţa şi a reţine cauza pentru soluţionare.
Urmează a se respinge recursul ca nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta C.M. împotriva sentinţei penale nr. 41 din 2 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2144/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2147/2005. Penal. Contestaţie in anulare.... → |
|---|
