ICCJ. Decizia nr. 214/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 214/2005
Dosar nr. 5711/2004
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46/ P din 9 iulie 2004, Curtea de Apel Craiova a admis plângerile formulate de petenţii D.D., C.M., P.D. şi B.I. împotriva rezoluţiei din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a desfiinţat-o, trimiţând cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului inspector principal A.I., sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 267 C. pen.
Onorariul apărătorului din oficiu pentru asistenţa din oficiu a intimatului A.I. se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 771/P/2002 din 29 aprilie 2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbuneşti, inculpatul B.N. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de furt calificat.
La data de 14 mai 2002, inculpatul a fost transferat din arestul Poliţiei Târgu Cărbuneşti şi depus în Penitenciarul Târgu Jiu.
La data de 3 iunie 2002 a fost examinat medical la Spitalul Târgu Jiu şi diagnosticat cu pleurezie bazală stânga în observaţie, recomandându-se internarea sa la Spitalul Penitenciar Jilava.
După internare, la data de 5 iunie 2002, a decedat.
Din raportul medico-legal întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti nr. A/5/3769 din 4 iulie 2003 şi aprobat de Comisia de Avizare şi Control rezultă că decesul lui B.N. în vârstă de 18 ani s-a produs prin insuficienţă multiplă de organe ce a apărut şi s-a dezvoltat pe fondul unei insuficienţe renale acute, determinată de patologia renală: glomerulonefrită acută şi pielonefrită subacută. Evoluţia nefavorabilă spre deces a fost influenţată de patologia respiratorie gravă preexistentă (tuberculoză pulmonară fibronodulară cu focare bronhopneumotice) şi de forma rapid pogresivă a afecţiunii grave renale, elemente care nu au permis nici stabilirea unui diagnostic precoce şi nici aplicarea tratamentului optim.
Cercetările penale efectuate cu privire la conduita inspectorului principal de poliţie A.I., acuzat de folosirea de metode brutale pe parcursul anchetei penale au fost finalizate prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 337/P/2003 din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. S-a constatat că făptuitorul nu a săvârşit acte de tortură împotriva victimei, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (4), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorul A.I., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2671 C. pen.
Plângerile formulate de petenţii D.D., C.M., P.D. şi B.I. împotriva acestei rezoluţii au fost admise de Curtea de Apel Craiova care, prin Decizia penală nr. 46 din 9 iulie 2004, a desfiinţat soluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi a trimis cauza la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului A.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tortură, prevăzută de art. 2671 C. pen.
S-a apreciat că procurorul competent să efectueze urmărirea penală a adoptat soluţia fără să efectueze însă nici un act de urmărire penală, mărginindu-se la valorificarea actelor premergătoare efectuate de procurorul militar, iniţial sesizat, deşi se impunea verificarea tuturor împrejurărilor în care a survenit decesul victimei B.N.
Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi făptuitorul A.I.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea soluţiei de neurmărire penală, întrucât în cauză nu s-a dovedit că făptuitorul A.I. a recurs la folosirea violenţei fizice împotriva victimei.
Totodată, s-a învederat faptul că plângerile formulate de petenţii D.D., C.M. şi P.D. au fost adresate direct instanţei de judecată, cu încălcarea prevederilor art. 278 C. proc. pen., astfel că s-a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat pentru motivele ce se vor arată în continuare:
Plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale a fost formulată, potrivit dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen., de petenţii C.D., D.V. şi P.D., persoane care nu au calitate procesuală în cauză şi cărora, pentru acest motiv, instanţa de fond trebuia să le respingă acţiunea ca inadmisibilă.
Aşa fiind, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi să caseze hotărârea atacată numai cu privire la plângerile formulate de petenţii C.D., D.V. şi P.D. pe care le va respinge, ca inadmisibile.
Soluţia pronunţată de instanţa de fond cu privire la făptuitorul A.I. este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a apreciat în mod just necesitatea efectuării de cercetări penale în continuare în vederea stabilirii dacă făptuitorul A.I. ori alţi lucrători de poliţie se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor de supunere la rele tratamente ori tortură faţă de victima B.N.
Pentru aceste motive, hotărârea instanţei de fond cu privire la făptuitorul A.I. urmează a fi menţinută.
Cât priveşte recursul declarat de sus-numitul, acesta a cerut admiterea căii de atac şi respingerea plângerilor efectuate împotriva rezoluţiei de neurmărire penală nr. 337/ P din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Recurentul a criticat hotărârea instanţei de fond, întrucât nu indică faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi mijloacele de probă ce trebuie administrate de procuror.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva sa pentru infracţiunea de supunere la rele tratamente, ignorându-se faptul că nu avea atribuţii de supraveghere a persoanelor aflate în stare de privare de libertate, fiind ofiţer activ.
Printr-un alt motiv de recurs se critică faptul că instanţa de fond a ignorat probele administrate în cauză şi din care rezultă neimplicarea sa în decesul victimei B.N.
Criticile formulate sunt nefondate.
Instanţa de fond a verificat rezoluţia de neurmărire penală pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a constatat că este necesară continuarea cercetărilor penale, indicând faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate.
Verificarea atribuţiilor de serviciu ale făptuitorului A.I., actele efectuate de acesta şi consecinţele lor urmează a fi stabilite şi interpretate de procuror pe baza materialului probator ce se va administra.
Pentru aceste motive, recursul declarat de A.I. urmează a fi respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva sentinţei penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul A.I.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la plângerile formulate de petenţii C.D., D.V. şi P.D. împotriva rezoluţiei de neurmărire penală nr. 337/P/2003 din 27 octombrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova pe care le respinge, ca inadmisibile.
Menţine hotărârea cu privire la făptuitorul A.I.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.I. împotriva sentinţei penale nr. 46/ P din 9 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2139/2005. Penal. Strămutare. Strămutare | ICCJ. Decizia nr. 2141/2005. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
