ICCJ. Decizia nr. 2149/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2149/2005
Dosar nr. 143/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1324 din 20 octombrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 574 din 16 iunie 2003 a aceleiaşi instanţe, formulată de condamnatul I.G.A.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a dispus şi acceptat ataşarea la dosarul cauzei a referatului efectuat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, declaraţia părţii vătămate R.A.M., copii ale unor caracterizări în circumstanţierea persoanei condamnatului, unele copii ale scrisorilor adresate acestuia de aceeaşi parte vătămată, prin care ea îşi exprima regretul privind inculparea lui, hotărârea de condamnare, o transcriere a discuţiei dintre avocatul ales al revizuientului cu partea vătămată şi mama acesteia, precum şi o copie a Buletinului de analiză nr. 30 eliberat de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti la data de 5 februarie 2003.
Instanţa a constatat că, prin sentinţa penală nr. 574 din 16 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, hotărâre rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 463 din 27 ianuarie 2004 a secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, I.G.A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b( C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) din acelaşi cod, în concurs cu infracţiunea de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., în sarcina lui, în esenţă, reţinându-se că la data de 18 noiembrie 2002, a lovit-o de mai multe ori pe minora R.A.M. şi astfel a constrâns-o să întreţină cu el un act sexual oral.
Analizând, prin prisma dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., motivele invocate în cererea de revizuire, instanţa a reţinut că ele nu se regăsesc în textul menţionat.
La judecarea fondului cauzei, precum şi în căile de atac exercitate de I.G.A., susţinerile revizuientului, precum şi conţinutul actelor enumerate, nu aduc fapte sau împrejurări noi şi nici nu constituie dovezi privind netemeinicia hotărârii de condamnare.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea acesteia întrucât probele aduse în faţa instanţei fondului conţin elemente şi date noi necunoscute la data condamnării, sens în care cererea de revizuire este admisibilă pentru că împrejurările relevate nu au existat în dosarul din care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 574 din 16 iunie 2003.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 920 din 6 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul revizuient.
Nemulţumit şi de hotărârea instanţei de apel, în termenul legal, condamnatul a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv hotărârea este contrară legii.
Recursul declarat nu este fondat.
Art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prevede că revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Alin. (2) al acestui articol, prevede că este motiv de revizuire cazul menţionat, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Raportând cererii de revizuire aceste texte procedural penale, se reţine că declaraţiile părţii vătămate R.A.M., date la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, cu ocazia cercetărilor dispuse la promovarea revizuirii, sunt, în esenţă, aceleaşi cu cele avute în vedere la judecarea fondului, precum şi cu unele din cele date la urmărirea penală, toate fiind analizate de instanţa fondului, neconstituind deci fapte sau împrejurări noi.
În aceeaşi ordine de idei, convorbirea dintre avocatul revizuientului cu partea vătămată şi cu mama ei, precum şi sesizările adresate condamnatului, ele nu aduc elemente noi, ci conţin reiterări ale poziţiei minorei, de negare a participării lui I.G.A. la săvârşirea faptelor, restul materialului probator conturând însă vinovăţia condamnatului.
Buletinul de analiză A 11/529/din 5 februarie 2003, eliberat de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti a fost depus la dosarul fondului încă din faza urmăririi penale, deci, nici acest act nu conţine elemente de fapt sau împrejurări noi, necunoscute la data pronunţării sentinţei a cărei revizuire s-a cerut.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de condamnatul revizuient nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.G.A. împotriva deciziei penale nr. 920 A din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2148/2005. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 2151/2005. Penal → |
|---|
