ICCJ. Decizia nr. 2154/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2154/2005
Dosar nr. 1180/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Deţinutul condamnat L.I. aflat în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3423/2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a adresat acestei instanţe cu cerere de întreruperea executării pedepsei, invocând motive familiale în sensul că, familia sa se confruntă cu mari greutăţi materiale, părinţii sunt bolnavi şi au datorii la întreţinere fiind somaţi pentru evacuare, astfel că, neîntreruperea executării pedepsei, ar avea consecinţe grave.
Faţă de conţinutul cererii s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul condamnatului.
În raport de conţinutul anchetei sociale şi de actele şi dovezile de la dosar, instanţa, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a pronunţat sentinţa penală nr. 1645 din 21 decembrie 2004, prin care a respins cererea condamnatului ca nefondată, pe motiv că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel pe motiv că în mod nejustificat instanţa de fond i-a respins cererea, deşi la dosar sunt probe din conţinutul cărora rezultă fără echivoc dificultăţile financiare cu care se confruntă familia sa, fiind puşi în situaţia de a părăsii locuinţa, datorită restanţelor mari de achitat la plata întreţineri.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat apelul condamnatului în raport de motivele invocate, actele şi lucrările de la dosar, cum şi din oficiu potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 69/ A din 01 februarie 2005, a respins apelul ca nefondat şi a fost obligat condamnatul la 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a arătat că motivele invocate în apel nu au temei probator şi că, familia condamnatului nu se găseşte într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen. şi apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 379 lit. b) C. proc. pen., apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs, invocându-se aceleaşi critici ca şi în apel, referitoare la greşita respingere a cererii sale, deşi din probatoriul de la dosar rezultă în mod ireversibil dificultăţile de ordin financiar în care se află familia sa şi consecinţele acestora.
Motivul de recurs invocat constituie caz de casare, în sensul pct. 18 de la art. 3859 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt în aprecierea materialului probator de la dosar.
Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat, actele şi lucrările de la dosar, Decizia şi sentinţa pronunţate în cauză, se constată că recursul declarat este nefondat şi se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie, situaţie în care, aceasta poate fi întreruptă cel mult trei luni şi o singură dată.
Din conţinutul anchetei sociale, efectuată de către Primăria comunei Dobroeşti, judeţul Ilfov şi, rezultă că familia condamnatului este compusă din tată şi mamă, primul în vârstă de 65 de ani şi pensionar, cu o pensie de 3.900.000 lei lunar, iar secunda, având aceeaşi vârstă şi o pensie de 3.000.000 lei lunar. Aceştia locuiesc într-un imobil compus din două camere şi dependinţe şi modest mobilat.
Faţă de conţinutul anchetei sociale şi de dispoziţiile imperative înscrise la art. 453 lit. c) C. proc. pen., se constată că familia recurentului nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de text, iar părinţii săi nu au datorii la întreţinere şi nici nu se află într-o dificultate financiară aşa cum pretinde acesta.
Prin urmare, se poate constata că instanţele au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, juste drepte şi conforme cu prevederile legii când au respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, ca nefondată.
În consecinţă, se va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., motivul de recurs invocat neconstituind caz de casare potrivit pct. 18 de la art. 3859 C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.I. împotriva deciziei penale nr. 69/ A din 01 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2152/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2163/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
