ICCJ. Decizia nr. 2163/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2163/2005
Dosar nr. 1272/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 291 din 22 decembrie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. d) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi a art. 109 C. pen., a condamnat pe inculpatul B.D.Şt. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu executarea în condiţiile art. 57 şi art. 71 C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A luat act că partea vătămată P.E. nu se constituie parte civilă.
A dispus confiscarea sumei de 2.200.000 lei de la inculpatul minor.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 2.200.000 lei, în care se include şi onorariu avocat din oficiu.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă că, pe timp de noapte, împreună cu fratele său în vârstă de 13 ani, inculpatul B.D.Şt. a pătruns, fără drept în gospodăria părţii vătămate P.E., femeie în vârstă, a determinat-o pe aceasta să iasă în curte, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona feţei şi a corpului şi după ce aceasta a căzut la pământ, a sustras dintr-un coteţ trei curci şi doi curcani.
Cei doi au sacrificat păsările şi le-au dus în gospodăria părintească unde au fost găsite de organele de poliţie.
Ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru vindecarea cărora au fost necesare 14 – 16 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, regretându-le.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul B.D.Şt., solicitând reducerea cuantumului pedepsei, iar în subsidiar, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, arătând că este minor şi nu este recidivist.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 5/ A din 8 februarie 2005, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a înlăturat pedeapsa închisorii şi a aplicat inculpatului măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, potrivit art. 104 C. pen.
În baza art. 490 C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în executare a măsurii educative luată.
A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 5 noiembrie 2004.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de control judiciar a arătat: „Inculpatul a recunoscut săvârşirea faptelor, regretându-le.
Din ancheta socială efectuată în cauză reiese că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, tatăl său fiind arestat de mai multe ori pentru săvârşirea mai multor fapte penale.
De asemenea, inculpatul minor, nefiind supravegheat şi îndrumat corespunzător, a dovedit un comportament antisocial şi violent, neglijând şcoala.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului – minor instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi pericolul social concret al faptei săvârşite însă, nu a ţinut seama de mediul familial, inadecvat în care acesta a crescut şi a fost educat.
Faţă de faptul că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, care nu s-a preocupat în nici un fel de educaţia acestuia şi nu l-a îndrumat spre şcoală, în cauză se impunea aplicarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, mult mai corespunzător pentru atingerea scopului reeducării minorului şi care îi poate asigura posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit cu aptitudinile sale.
Măsura educativă se impune cu prioritate pedepsei cu închisoarea atât faţă de vârsta mică, cât şi de faptul că minorul nu are antecedente penale.
Potrivit dispoziţiilor art. 100 C. pen., faţă de minorul care răspunde penal, se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancţiunii trebuie să se ţină seama de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală şi morală, de comportarea lui, de condiţiile în care a fost crescut şi în care a trăit şi de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.
Pedeapsa cu închisoare se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.
În consecinţă, apreciindu-se că luarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare este suficientă pentru îndreptarea minorului, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul, se va desfiinţa în parte sentinţa, se va înlătura pedeapsa închisorii şi se va aplica acestuia măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, potrivit art. 104 C. pen.".
În termenul legal, împotriva deciziei penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că în raport de circumstanţele reale ale faptei şi circumstanţele personale ale inculpatului, nu se justifică măsura educativă a internării acestuia într-un centru de reeducare, pedeapsa privativă de libertate aplicată de prima instanţă, fiind corespunzătoare criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul declarat de parchet este fondat.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Instanţa de apel nu a ţinut seama în suficientă măsură de dispoziţiile menţionate mai sus şi a apreciat că reeducarea minorului este asigurată în alte condiţii, mult mai bune, dacă este internat într-un centru de reeducare.
Punctul de vedere adoptat nu este în concordanţă cu mijloacele de probă administrate, care dovedesc pe de o parte pericolul social deosebit al infracţiunii săvârşite, iar pe de alta al inculpatului minor în vârstă de numai 16 ani.
Astfel, acesta, în noaptea de 4 noiembrie 2004, în jurul orei 1,00, împreună cu fratele său C.M. în vârstă de 13 ani, au pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate P.E., 67 ani, care locuia cu tatăl său în vârstă de 94 de ani.
Iniţial fratele său a aruncat cu pietre în curte, determinând-o pe partea vătămată să iasă afară. Apoi, cei doi au mers la un fânar, unde au fost surprinşi de partea vătămată.
Inculpatul minor a lovit-o cu pumnii şi picioarele, producându-i leziuni grave, traumatism cranio, cerebral, fractură arc anterior coastă IV dr., vindecabile în 14 – 16 zile îngrijiri medicale.
După lovirea părţii vătămate au însuşit cinci păsări (curci, curcani).
Din expunerea situaţiei de fapt, rezultă că inculpatul a ales, nu întâmplător victima, aceasta era femeie, în vârstă de 67 ani, lipsită de apărare.
De asemenea, ora la care a comis fapta.
Pentru a fi sigur de reuşită la atras şi pe fratele său de numai 13 ani.
Ancheta socială, evidenţiază faptul că minorul provine dintr-o familie dezorganizată. Tatăl a fost arestat de mai multe ori pentru săvârşirea a diferite infracţiuni, iar mama este mai mult plecată de acasă.
Deşi elev clasa a IX-a la Şcoala pentru meserii Berbeşti situaţia şcolară este slabă şi a înregistrat absenţe nemotivate.
Nefiind supravegheat, în repetate rânduri a comis foarte multe furturi în comuna Sineşti, Jud. Vâlcea, dar şi în afara localităţii; a tulburat liniştea vecinilor (de la care a furat, i-a lovit, a spart geamurile acestora).
Toate aceste elemente dovedesc că pentru reeducarea inculpatului minor, pedeapsa sa privativă de libertate aplicată de prima instanţă, se circumscrie perfect în dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabilesc criteriile de individualizare a pedepselor.
Şi în locurile de deţinere se desfăşoară activităţi educative cu condamnaţii, cu atât mai mult cu cei minori, care sunt separaţi de majori.
Într-un centru de reeducare, inculpatul, în mai puţin de 2 ani până la majorat, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 106 C. pen., nu-şi poate desăvârşi pregătirea profesională.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, fiind fondat, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie îl va admite ca atare, va casa Decizia atacată, în sensul că va respinge apelul declarat de inculpatul B.D.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 291 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o va menţine, ca fiind temeinică şi legală, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie 2005.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva deciziei penale nr. 5/ A din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, privind pe inculpatul B.D.Şt.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de inculpatul B.D.Şt. împotriva sentinţei penale nr. 291 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Vâlcea, hotărâre pe care o menţine.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 5 noiembrie 2004, la 29 martie 2005.
Onorariul în sumă de 400.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2154/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2167/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
