ICCJ. Decizia nr. 2152/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2152/2005
Dosar nr. 1056/2005
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 685/2004 la Tribunalul Satu Mare, condamnata B.A. a solicitat amânarea executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 129/1998 a Tribunalului Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1321/1999 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii condamnata a arătat că este în vârstă de 64 de ani, a fost diagnosticată cu cardiopatie ischemică, aflându-se în imposibilitate de a executa pedeapsa şi că anterior prin sentinţa penală nr. 350 din 21 iunie 2004 a Tribunalului Satu Mare, i-a mai fost admisă o asemenea cerere.
În dovedirea cererii condamnata a depus la dosar acte medicale, solicitând a se dispune efectuarea unei expertize medico-legală pentru confirmarea susţinerilor sale.
În cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală care confirmă faptul că petenta-condamnată suferă de cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială, febrilaţie atrială cu alură ventriculară ridicată şi criză de astm cardiac care nu pot fi tratate în regim penitenciar, impunând monitorizare cardiologică permanentă cu internare într-o unitate de profil cardiologic pentru investigaţii suplimentare şi tratament adecvat.
Tribunalul Satu Mare, prin sentinţa penală nr. 685 din 29 noiembrie 2004, a admis cererea formulată de condamnata B.A. şi, în baza art. 453 lit. a) C. proc. pen., a dispus amânarea executării pedepsei pe o durată de 3 luni, cu începere de la data expirării amânării dispusă anterior prin sentinţa penală nr. 350/2004 a aceluiaşi tribunal.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa a arătat că motivul invocat este întemeiat, în sensul că din expertiza medico-legală efectuată în cauză rezultă în mod cert că petenta-condamnată suferă de mai multe afecţiuni grave, care îi pun în pericol sănătatea şi viaţa, afecţiuni care necesită un tratament ce nu se poate efectua în cadrul stării de detenţie, şi care o pun în situaţia de a nu putea executa pedeapsa, în cauză fiind întrunite cerinţele art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnata B.A., pe care a criticat-o cu privire la faptul că în mod greşit prima instanţă a dispus amânarea executării pedepsei de la data expirării amânării dispusă anterior şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de amânare din prezenta cauză.
Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 15/ A din 25 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de petenta-condamnată, pe care a obligat-o să plătească statului suma de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că în mod corect, prima instanţă a dispus amânarea executării pedepsei la care a fost condamnată apelanta, în cauză existând temeiuri care justifică acest lucru, şi că tot justificat a hotărât ca termenul de 3 luni pentru care s-a dispus această măsură curge de la data expirării amânării anterioare şi nu de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri prin care s-a admis cererea.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnata B.A. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita dispunere a amânării executării pedepsei de la expirarea duratei amânării anterioare şi nu de la data rămânerii definitive a hotărârii de faţă prin care i s-a admis o cerere de aceeaşi natură.
Recursul declarat de condamnata B.A. este nefondat.
Din moment ce condamnata, anterior a mai formulat o cerere de amânare a executării pedepsei, care i-a fost admisă şi care priveşte aceeaşi pedeapsă şi pentru aceleaşi motive, iar noua cerere a fost formulată înainte de expirarea perioadei pentru care s-a amânat executarea pedepsei, termenul pentru care s-a dispus amânarea executării pedepsei în cazul noii cereri nu poate să curgă decât de la data expirării termenului stabilit pentru amânarea anterioară, noua cerere nefiind decât o continuare a celei dintâi.
În consecinţă, recursul declarat de condamnata B.A., fiind nefondat, urmează a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Recurenta condamnată aflându-se în culpă procesuală urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de judecata prezentei căi de atac, astfel cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata B.A. împotriva deciziei penale nr. 15/ A din 25 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2151/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2154/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
