ICCJ. Decizia nr. 2167/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2167/2005
Dosar nr. 826/2005
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 449 din 1 iunie 2004 a Tribunalului Iaşi au fost condamnaţi inculpaţii:
1. F.D.D., fără antecedente penale la pedepsele:
- 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen. şi 5 ani pedeapsă complimentară a interzicerii exercitării drepturilor enumerate la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.;
- 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Pedepsele au fost contopite urmând ca inculpatul să execute 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă începând cu data de 16 ianuarie 2003.
2. F.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 81 C. pen., executarea pedepsei a fost suspendată pe durata prevăzută de art. 82 C. pen. şi s-a atras atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-au confiscat obiectele folosite la săvârşirea faptelor.
Au fost obligaţi inculpaţii la despăgubiri civile şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunţa, în sensul celor de mai sus, prima instanţă a reţinut:
În ziua de 6 ianuarie 2003, B.C., B.C. şi fiul acestuia B.M. şi P.O. au hotărât să meargă la un bar situat pe raza satului Cioca-Boca, pentru a consuma băuturi alcoolice.
În bar a venit şi partea vătămată P.O. care urma să se întâlnească cu alţi tineri pentru a merge la discotecă. În jurul orelor 19,00, în bar a venit inculpatul F.C. Între el şi B.C. a avut loc un schimb de glume. Faptul că D.D. a râs, l-a iritat pe B.C. şi, reproşându-i acest fapt, i-a cerut să părăsească barul. F.C. se afla în holul barului, iar D.D. s-a aşezat în spatele acestuia. Din cauza stării de ebrietate în care se afla, victima a început să-i reproşeze inculpatului F.C. faptul că se află în bar şi a început să-l înjure, trăgându-l de haine. Inculpatul a reuşit în cele din urmă să-l îndepărteze, după care a plecat ameninţându-l că se va răzbuna.
F.C. s-a dus la locuinţa inculpatului F.D.D., fratele său, căruia i-a povestit că a fost înjurat de victimă, după care cei doi au hotărât să se întoarcă la bar. Inculpatul F.C.s-a înarmat cu un par, iar F.D.D. cu o furcă.
În jurul orelor 19,30, inculpaţii au ajuns în apropierea barului şi au intrat în curte. Prima persoană care a ieşit din local a fost partea vătămată P.O. pe care F.D.D. a lovit-o cu furca în cap. Partea vătămată a căzut jos în zăpadă. Inculpatul F.C. l-a lovit pe B.M. cu parul în zona maxilarului, în partea dreaptă. Când victima B.C. a ieşit din bar şi a ajuns în curtea barului, a fost lovită peste cap cu parul de către inculpatul F.C. Victima a căzut jos pe zăpadă, unde erau căzuţi şi B.M. şi P.O. S.I. a încercat să ia furca din mâna inculpatului care, la intervenţia martorilor S.C., S.D. şi G.R., s-a retras.
Victima B.C. şi-a revenit şi a vrut să iasă pe poarta barului, dar inculpatul F.D.D. i-a aplicat o lovitură cu furca în cap, moment în care victima s-a prăbuşit. B.C., B.M. şi P.O. au fost transportaţi la spital.
În urma loviturii cu parul, aplicate de inculpatul F.C., partea vătămată B.M. a suferit o fractură latero-facială anterioară dr., contuzie cerebrală, excoriaţii, leziuni vindecabile în 21-23 zile de îngrijiri medicale.
În perioada 8 ianuarie – 10 ianuarie 2003, a fost internată în cadrul Spitalului Sf. Spiridon Clinica C.M.F.
În urma loviturilor cu furca aplicate de inculpatul F.D.D., partea vătămată P.O. a suferit un traumatism cranio-cerebral şi facial, cu plagă contuză, comoţie cerebrală anamnestică şi contuzie temporo-mandibulară pentru a căror vindecare au fost necesare 11-13 zile de îngrijiri medicale.
Lovitura cu furca, aplicată victimei B.C. de către inculpatul F.D.D., a dus la decesul acesteia, la data de 13 ianuarie 2003. Din raportul de necropsie rezultă că moartea a fost violentă şi s-a datorat comei cerebrale, consecutive fracturii cominutive cu înfundare fronto-parietală bilateral, hemotoraxului extradural emisferic dr., hematomului intracerebral şi contuziei pontine complicată în evoluţie cu bronhopneumonie hipostatică.
Leziunile s-au putut produce prin lovire cu obiect contondent greu. Între agresiune şi deces a existat legătură directă de cauzalitate.
În latura civilă a cauzei s-a reţinut că partea civilă B.E. a făcut dovada unui prejudiciu material în valoare de 100 milioane lei şi s-a apreciat că suma de 10 milioane lei reprezintă o reparaţie suficientă a prejudiciului moral.
S-a reţinut, de asemenea, că minorii pe care victima îi avea în întreţinere sunt îndreptăţiţi la o prestaţie periodică lunară stabilită în funcţie de pensia pe care o încasează şi venitul minim pe economia naţională.
A fost obligat inculpatul şi la despăgubiri sub forma daunelor morale şi către partea vătămată P.O.
În termen, hotărârea a fost apelată de inculpatul F.D.D. care a motivat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei, instanţa interpretând greşit probele şi a stabilit o situaţie de fapt care nu corespunde adevărului.
În subsidiar, a motivat că fapta a fost greşit încadrată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art. 183 C. pen.
În latura civilă apelantul a criticat hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor materiale şi morale ca fiind exagerat de mari.
Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat apel şi părţile civile B.E., B.M. şi P.O.
Prin Decizia nr. 12/ A din 11 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.D.D., fiind respinse, totodată, ca tardive, recursurile declarate de părţile civile B.E., B.M. şi P.O.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate, sub aspectul greşitei condamnări pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, pe care nu le-a comis, neaflându-se nici un moment la locul faptei. În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale în vederea stabilirii corecte a situaţiei de fapt şi, tot în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în raport de împrejurarea că victima s-a lovit la cap în cădere de o grămadă de pietre aflată în curtea barului. În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, inculpatul a solicitat reducerea daunelor materiale la cuantumul dovedit cu acte şi martori, iar a celor morale la un cuantum rezonabil.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
1. În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, se constată că din actele şi lucrările dosarului reiese că inculpatul F.D.D. este autorul faptelor de omor calificat şi lovire reţinute în sarcina sa, susţinerile în sensul că nu s-a aflat la locul faptei fiind infirmate de restul materialului probator administrat în cauză. În acest sens sunt relevante declaraţiile părţilor vătămate B.M. şi P.O. care se coroborează cu declaraţiile martorilor S.I., S.C., S.D. şi G.R., din toate acestea reieşind fără dubiu că inculpatul, nu numai că s-a aflat la locul faptei, dar a avut o participare activă, lovind cu furca partea vătămată P.O. şi victima B.C., alături de fratele său, F.C., care, la rândul său, a aplicat lovituri cu parul părţii vătămate B.M. şi victimei B.C., lovirea acesteia din urmă producându-se anterior lovirii de către inculpatul recurent.
Susţinerile inculpatului că declaraţiile martorilor sunt subiective, deoarece sunt înrudiţi cu familia victimei, nu pot fi luate în consideraţie, aceste declaraţii servind la aflarea adevărului în condiţiile în care au fost coroborate cu constatările şi concluziile actelor medico-legale şi restul materialului probator aflat la dosarul cauzei.
Nici apărarea inculpatului referitoare la sinceritatea declaraţiilor sale, atestată de concluziile testului poligraf, nu este pertinentă, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică privind detecţia psihologică a comportamentului simulat, aflat la dosarul cauzei, atestând că inculpatul nu prezintă reactivitate în nici una dintre situaţiile: intrarea în test, întrebări de control, întrebări relevante sau test de stimulare specifică, fiind declarat nereactiv, astfel că rezultatul testului a fost acela al imposibilităţii pronunţării unei concluzii.
Faţă de aceste considerente, Curtea apreciază că instanţa de fond şi cea de apel au evaluat corespunzător materialul probator administrat în cauză, cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., stabilind împrejurările comiterii faptei şi vinovăţia inculpatului, astfel că solicitarea acestuia de a se restitui dosarul la parchet în vederea completării urmăririi penale sau de a se pronunţa achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., este nefondată.
2. Referitor la motivul de recurs ce vizează, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de omor calificat în lovituri cauzatoare de moarte, având în vedere că făptuitorul, oricare ar fi fost el, nu a acţionat cu intenţia de a omorî victima, decesul survenind ulterior ca urmare a unor complicaţii pulmonare care nu au legătură directă cu lovitura craniană constatată, Curtea constată că şi acesta este nefondat. La încadrarea juridică a faptei ca omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., s-a avut în vedere zona vitală vizată (cap), intensitatea loviturii şi obiectul vulnerant folosit, precum şi concluziile raportului de autopsie medico-legală ce atestă că decesul „s-a datorat comei cerebrale consecutive fracturii cominutive cu înfundare fronto-parientală bilateral, hematomului extradural emisferic drept, hematomului intracerebral şi contuziei pontine complicată în evoluţie cu bronhopneumonie hipostatică; între agresiune şi deces există legătură de cauzalitate."
3. În ceea ce priveşte ultima critică referitoare la cuantumul exagerat al daunelor materiale şi morale acordate de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, Curtea constată că aceasta nu se încadrează în nici unul dintre motivele de recurs limitativ prevăzute de art. 3859 C. proc. pen., astfel că nu poate face obiectul analizei în prezentul recurs.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul - inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.D.D. împotriva deciziei penale nr. 12 din 11 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 16 ianuarie 2003 la 30 martie 2005.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2163/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2170/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
