ICCJ. Decizia nr. 2173/2005. Penal. Art 208,209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2173/2005
Dosar nr. 7410/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 897 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Braşov s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., achitarea inculpatului A.G., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) şi alin. (3) lit. a) C. pen., în cauză constatându-se existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv constrângerea fizică prevăzută de art. 46 alin. (1) C. pen.
În baza art. 346 C. proc. pen., a fost respinsă acţiunea civilă formulată în cauză de către partea civilă SC P. SA Ploieşti.
Totodată, s-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 19 septembrie 2003 – 11 noiembrie 2003 inclusiv.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare avansate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La începutul lunii septembrie, inculpatul A.G., căutându-şi un loc de muncă, a mers în faţa rafinăriei nr. 1 Brazi, cunoscând faptul că în parcarea respectivă se aflau mai multe cisterne fără şoferi.
Astfel, observând pe parbrizul unei cisterne un afiş cu un număr de telefon şi un anunţ, în sensul că se cauză şofer, inculpatul a luat legătura cu proprietarul respectivei cisterne, în persoana martorului T.Şt. care, după o discuţie prealabilă a hotărât să-l angajeze pe inculpat ca şofer.
Întrucât cisterna prezenta defecţiuni, martorul a dat bani inculpatului pentru ca acesta din urmă să le remedieze.
În data de 18 septembrie 2003, inculpatul a fost contactat de 3 persoane care i-au solicitat să facă o cursă la un depozit de motorină din Braşov. Aceştia s-au înţeles ca a doua zi dimineaţa la orele 7 să se întâlnească la fostul post de control de la intrarea în Braşov.
Dată fiind ora la care aceştia urmau să se întâlnească, inculpatul a hotărât să doarmă în cisternă, neavând timp să meargă acasă, să se întoarcă la cisternă şi să fie la ora şi locul indicat de aceştia.
În jurul orelor 22,00, în data de 18 septembrie 2003, inculpatul a fost trezit de bubuiturile ce erau aplicate în portiera cisternei de către persoana ce-l contactase în cursul acelei zile, care i-a cerut să plece în acel moment pe ruta Văleni-Cheia Săcele-Braşov.
Cunoscând că la rafinării cisternele stăteau la rând, aşteptând să fie încărcate, inculpatului nu i s-a părut nimic în neregulă, astfel că s-a înţeles cu acea persoană să se întâlnească la un motel numit B., iar până la acel punct de întâlnire el să se deplaseze singur cu cisterna.
Din declaraţia inculpatului se mai reţine că persoanele care l-au contactat s-au deplasat către locul de întâlnire cu un Opel Frontera.
La locul convenit, după ce s-au întâlnit, în cisterna inculpatului s-au urcat două persoane pentru a-l ghida, iar Opelul Frontera a mers în faţa lor.
După circa 50 m de motel, inculpatul a fost îndrumat să meargă pe un drum de piatră situat în stânga drumului principal şi în momentul în care a observat că în zonă nu se poate afla vreun depozit de motorină, întrucât era pădure, inculpatul a refuzat să mai meargă cu cisterna.
Ca urmare a acestui refuz, cele două persoane care se aflau cu inculpatul în cisternă l-au obligat să coboare, l-au trântit la pământ, ameninţându-l că îi vor rămâne oasele acolo dacă nu face ce spun ei, aceştia spunându-i totodată că dacă va accepta, îi vor da 20-30 milioane de lei.
Întrucât inculpatul a refuzat să mai meargă cu cisterna, iar în zonă se auzeau motoare de maşini, la un moment dat a venit cineva şi i-a condus cisterna la locul unde trebuia să ajungă, însă inculpatul nu a putut vedea acea persoană întrucât era trântit la pământ, fiind ţinut de două persoane.
Inculpatul a mers pe jos în urma cisternei întrucât locul unde trebuia era relativ aproape şi, deşi s-a oprit la circa 7 m de cisternă nu a putut observa ce se întâmplă, fiind trântit din nou la pământ.
Inculpatul a putut observa mai multe persoane, o altă cisternă, iar la un moment dat, după ce a fost pus să pună capacul la rezervorul cisternei pe care trebuia să o conducă, aceasta a remarcat că acele persoane au început să se agite, deveniseră nervoase, vorbeau la telefoanele mobile pentru ca în final, acestea să fugă din acel loc.
Rămânând singur, inculpatul s-a întors cu cisterna pe drumul pe care venise, fiind oprit de organele de poliţie care au constatat că în rezervorul capului tractor se aflau 340 l motorină tip EN 590, sustrasă din conducta magistrală a SC P. Sa Ploieşti, de pe ruta Ploieşti – Cristian, cisterna propriu-zisă fiind goală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal, apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, susţinându-se că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului, instanţa de judecată realizând o greşită evaluare a probelor administrate în cursul procesului penal.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că soluţia primei instanţe se bazează în mod exclusiv pe declaraţiile inculpatului, acestea fiind însă contradictorii; totodată, se arată că inculpatul ar fi avut la îndemână mijloacele necesare pentru a putea opune rezistenţă forţei de constrângere şi că leziunile constatate pe gâtul inculpatului au fost provocate de agresiunea la care a fost supus de către membrii echipei de intervenţie şi nu acţiunii la care ar fi fost supus de către persoane necunoscute.
Prin Decizia nr. 371/ Ap din 21 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, apreciind că instanţa de fond a conchis în mod corect că inculpatul nu a acţionat în mod liber iar acuzarea nu a reuşit răsturnarea prezumţiei de nevinovăţie prin probe temeinice de vinovăţie.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul greşitei achitări a inculpatului ca urmare a aprecierii necorespunzătoare a probelor administrate în cauză.
S-a motivat că inculpatul a realizat ilicitul acţiunii sale în raport de faptul că plecarea în cursă s-a realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1 prin circularea pe un drum forestier, că persoanele care l-au angajat erau aceleaşi care, în urmă cu 6 zile, îl solicitaseră pentru o altă cursă, efectuată parţial, până când îi ceruseră să meargă pe un drum de câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei întrucât a avut dubii cu privire la caracterul licit al acesteia. Pe de altă parte, nu sunt întrunite cerinţele aplicării dispoziţiilor art. 46 alin. (1) C. pen., în sensul că, chiar dacă s-ar admite existenţa unei constrângeri, nu s-a făcut dovada că inculpatul nu i-a putut rezista, având posibilitatea să se întoarcă din drum sau să se îndepărteze de la locul faptei.
Cu ocazia susţinerii orale a recursului, procurorul a solicitat restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, astfel cum a fost susţinut oral, este fondat.
Urmărirea penală efectuată în cauză este incompletă, procurorul rezumându-se la a trimite în judecată doar complicele la infracţiunea de furt calificat din conducte petroliere, în condiţiile în care a disjuns urmărirea penală pentru ceilalţi participanţi. Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală reiese că au fost identificate şi alte autoturisme de teren despre care existau indicii că s-au aflat în preajma locului faptei, prezenta lor în zonă fiind stabilită pe baza declaraţiilor inculpatului coroborată cu rapoartele lucrătorilor de poliţie sesizaţi de paznicul de la conducta P. Deşi au fost identificaţi posesorii lor şi legăturile interesante dintre aceştia (D.I. era proprietarul semiremorcii tip cisternă, înmatriculată sub nr. AR. 83. HMR şi, totodată, deţinătorul autoturismului Audi A6, dobândit de la T.Şt., acesta din urmă fiind şi proprietarul autotractorului înmatriculat sub nr. PH. 28. YMR), organele de urmărire penală nu au cercetat autovehiculele de teren pentru a evidenţia mijloace de probă care să le plaseze la locul faptei, respectiv dacă amprentele anvelopelor sunt identice sau asemănătoare cu cele lăsate la locul faptei sau dacă prezintă urme de motorină din cea sustrasă din conductă, etc. De asemenea, aceste autoturisme, ca şi proprietarii sau posesorii lor, nu au fost prezentate spre recunoaştere martorului S.N., ce a remarcat deplasarea unuia dintre ele cu o viteză nefiresc de mică în jurul orelor 24 din data de 18 septembrie 2003 (deci în momentele anterioare acţiunii de sustragere), precum şi inculpatului A.G.
Pe de altă parte, deşi din relaţiile furnizate de R. reiese că inculpatul a purtat convorbiri telefonice cu T.Şt. şi o altă persoană începând cu orele 17,38 ale zilei de 18 septembrie 2003, organul de urmărire penală nu a manifestat preocupare pentru a afla cine este posesorul celuilalt telefon mobil şi pentru a solicita desfăşurătorul convorbirilor telefonice efectuate de la aceste numere, precum şi de la telefoanele celorlalte persoane suspectate, în scopul de descoperi eventualele legături dintre acestea, în raport şi de susţinerea inculpatului că, anterior părăsirii în grabă a locului faptei, ceilalţi participanţi erau agitaţi şi vorbeau la telefoanele mobile.
Pentru ca procurorul să completeze materialul de urmărire în sensul celor arătate, precum şi pentru administrarea oricăror alte probe necesare stabilirii stării de fapt şi a vinovăţiei tuturor participanţilor, Curtea apreciază că este necesară restituirea cauzei la parchet pentru constatarea împrejurărilor arătate.
Referitor la susţinerea intimatului inculpat, în sensul că se impune achitarea sa deoarece nu s-a înfrânt prezumţia de nevinovăţie, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi primită, existând indicii ale săvârşirii cu vinovăţie a faptei reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care, din probele administrate până în acest moment, reiese că inculpatul a realizat ilicitul acţiunii sale în raport de faptul că plecarea în cursă s-a realizat pe timp de noapte, evitându-se D.N. 1 prin circularea pe un drum forestier şi i s-a promis o sumă (30 milioane lei) ce depăşea cu mult tariful practicat (20.000 lei/km). Totodată, persoanele care l-au angajat erau aceleaşi care, în urmă cu 6 zile, îl solicitaseră pentru o altă cursă, efectuată parţial, până când îi ceruseră să meargă pe un drum de câmp, inculpatul refuzând continuarea cursei întrucât a avut dubii cu privire la caracterul licit al acesteia. Cu ocazia completării urmăririi penale se va lămuri şi împrejurarea, susţinută de inculpat în apărarea sa, dacă a fost exercitată asupra sa o constrângere căreia nu i-a putut rezista.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 38516 alin. (2), raportat la art. 380, combinat cu art. 333 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, va casa hotărârile atacate şi va restitui cauza procurorului pentru completarea urmăririi penale în sensul celor arătate în considerentele prezentei decizii.
Conform dispoziţiilor 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 371 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimatul inculpat A.G.
Casează hotărârea atacată, precum şi sentinţa penală nr. 87 din 19 februarie 2004 a Tribunalului Braşov.
În baza art. 333 C. proc. pen., restituie cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru completarea urmăririi penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 30 martie2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2172/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2177/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
