ICCJ. Decizia nr. 2323/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2323/2005
Dosar nr. 1320/2005
Şedinţa publică din 6 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1594 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, cererea condamnatului D.Şt., prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 4/2003 a Tribunalului Călăraşi.
Instanţa a constatat că motivele invocate de condamnat, de ordin familial, referitoare la situaţia materială precară a părinţilor acestuia, nu sunt dintre cele avute în vedere de prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în prezenţa acestuia pe o durată de 3 luni în familie nu ar schimba situaţia materială.
Apelul condamnatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 75 din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia şi în rejudecare, admiterea cererii şi întreruperea executării pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă din ancheta socială efectuată de serviciul autorizat din cadrul Consiliului Local al municipiului Ploieşti, părinţii şi sora condamnatului sunt apţi de muncă dar nu realizează venituri şi locuiesc într-un apartament cu 2 camere proprietate personală, în municipiul Ploieşti.
Situaţia materială dificilă a familiei condamnatului este preexistentă arestării sale şi nu a fost cauzată de privarea acestuia de libertate.
Constatând, astfel, că nu sunt întrunite condiţiile întreruperii executării pedepsei prevăzute prin art. 455 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care face trimitere art. 455 din acelaşi cod, recursul condamnatului D.Şt. va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.Şt. împotriva deciziei penale nr. 75 din 7 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2257/2005. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 2906/2005. Penal. Art.289 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
