ICCJ. Decizia nr. 2212/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 972 din 3 august 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a admis cererea petentului ȘT.S. și a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 258 din 26 martie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, până când petentul se va găsi în situația de a executa pedeapsa.
S-a stabilit un termen de control de 3 luni, de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a avut în vedere concluziile raportului de expertiză medico-legală A 1/1962/2004, potrivit cărora petentul prezintă diagnosticul: "1) polidiscopatie vertebrală lombară L 3-S, HDL 4 dreapta III/3; 2) statoză hepatică; 3)litiază renală dreapta.
Pentru afecțiunea de la pct. 1 necesită internarea în vederea efectuării intervenției chirurgicale (conform programării) și îngrijiri post-operatorii în clinici cu profil de neurochirurgie și recuperare neuro-motorie ale Ministerului Sănătății pe o perioadă de 3 luni, timp în care nu poate fi tratat în rețeaua sanitară a D.G.P".
împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care a apreciat că nu putea fi avută în vedere expertiza medico-legală efectuată anterior introducerii cererii condamnatului și că nu s-a stabilit perioada de întrerupere a executării pedepsei.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 982/ A din 17 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul parchetului, cheltuielile judiciare rămânând în sarcina statului.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, care apreciind că expertiza medico-legală s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 30 din Ordinul nr. 1134/C-255/2000 și că în mod greșit instanța de fond a stabilit un termen de control de 3 luni, în loc să dispună întreruperea pedepsei pe o perioadă de 3 luni, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Recursul este fondat.
în cauză este incident cazul de casare prevăzut în art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Astfel, atât prin cererea inițială, cât și prin cererile ulterioare, condamnatul a indicat existența unui diagnostic de "polidiscopatie vertebrală lombară L 3-S1.HDL 4 dreapta III/3. Pareză SPE dreapta", afecțiune care necesită internare în vederea efectuării intervenției chirurgicale. Această afecțiune trebuia examinată de un medic de specialitate, respectiv, neurochirurg, care în cunoștință de cauză se putea pronunța asupra faptului dacă condamnatul suferă sau nu de o boală care îl pune în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Or, examinând raportul de expertiză medico-legală nr. A 5/12805/2004 din 3 decembrie 2004 al I.M.L. Mina Minovici București, se constată că din comisia ce a întocmit acest raport nu a făcut parte și un medic specialist în neurochirurgie, participarea acestuia fiind esențială în raport de natura afecțiunilor indicate de condamnat și de actele ce au fost supuse spre expertiză, existente în fișa medicală a acestuia.
Desigur, în atare situație, se impune refacerea expertizei medico-legale, prin examinarea condamnatului și a actelor medicale într-o comisie din care să facă parte și un medic neurochirurg. Numai în asemenea condiții expertiza va putea concluziona asupra stării de sănătate a condamnatului, respectiv dacă boala de care suferă acesta face imposibilă executarea pedepsei, așa cum prevăd dispozițiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod.
Așa a fost, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul parchetului a fost admis, s-au casat hotărârilor atacate și cauza s-a trimis pentru rejudecare la Tribunalul București, pentru refacerea expertizei medico-legale, în sensul celor de mai sus.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2211/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2252/2005. Penal → |
|---|
