ICCJ. Decizia nr. 2210/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 716 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Dolj a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul T.M., apreciind că împrejurările invocate de condamnat, respectiv că are trei copii minori care locuiesc în condiții precare, nu constituie împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. e) C. proc. pen.
împotriva hotărârii primei instanțe a formulat apel condamnatul invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia, susținând că în mod greșit i-a fost respinsă cererea în condițiile în care s-a dovedit în cauză că există unele împrejurări de natură să justifice întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, apreciind că aspectele invocate de condamnat în sprijinul cererii sale nu constituie împrejurări speciale în sensul art. 453 lit. c) C. proc. pen., ci eventual aspecte comune, existente și la data încarcerării inculpatului și care oricum sunt imposibil de surmontat într-un termen de 3 luni, prevăzut de lege, astfel că în mod corect prima instanță a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Condamnatul a declarat recurs împotriva hotărârilor pronunțate, pe care le critică pentru nelegalitate și netemeinicie, a reiterat motivele invocate în cererea introductivă și a solicitat casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul este nefondat.
Pentru amânarea sau întreruperea executării pedepsei în temeiul art. 453 lit. c) C. proc. pen., este necesar ca familia inculpatului să se afle într-o situație specială, din care cauză executarea pedepsei de către condamnat să aibă consecințe grave pentru aceasta, altfel spus amânarea sau întreruperea executării pedepsei, o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, va putea fi acordată numai dacă, prin această măsură, acele consecințe grave vor putea fi evitate.
în speță, instanțele au respins în mod justificat cererea de întrerupere a executării pedepsei și respectiv apelul condamnatului, pe de o parte, având în vedere că situația materială grea a familiei condamnatului reprezintă o situație de durată și ca atare nu poate fi caracterizată ca o "împrejurarea specială", în sensul textului menționat și pe de altă parte apreciind că, oricum această situație nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni, care este maximul îngăduit de lege.
Așa fiind, recursul condamnatului apare ca nefondat, astfel că înalta Curte îl va respinge, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-au văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
| ← ICCJ. Decizia nr. 2204/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2175/2005. Penal → |
|---|
