ICCJ. Decizia nr. 2287/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 210 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Mehedinți, inculpatul L.T. a fost condamnat la:
- 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă la omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea securii, corp delict.
Totodată, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile C.C. 17.000.000 lei despăgubiri materiale, 50.000.000 lei daune morale și 700.000 lei lunar prestația periodică începând de la 15 februarie 2003 și până la încetarea stării de nevoie.
Inculpatul a mai fost obligat să plătească 684.000 lei despăgubiri civile Spitalului Județean Mehedinți și 3.385.761 lei Spitalului Clinic de Urgență Craiova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, inculpatul L.T. este socrul părții vătămate C.C., cei doi locuiesc în municipiul Strehaia și de circa 15 ani între ei existau relații conflictuale.
Conflictul dintre părți s-a acutizat la începutul lunii februarie 2003, când C.C. a constatat că îi lipsesc mai multe păsări de la conacul pe care-l avea în zona limitrofă a orașului Strehaia și a sesizat ulterior organele de poliție, bănuind că autorul faptei, este soacra sa L.C.
în după amiaza zilei de 15 februarie 2003, după orele 16,00, partea vătămată C.C., s-a deplasat spre conac, folosind un drum de tarla, situat la marginea orașului Strehaia, paralel cu râul Hușnița, pe partea stângă a D.E. 70 în direcția Drobeta Tr. Severin. De menționat că acesta utiliza o altă cale de acces de obicei, drumul tarla fiind o rută ocolitoare.
La un moment dat C.C. s-a intersectat cu L.T. și nepotul său Ț.M., care veneau de la conacul inculpatului, situat dincolo de calea ferată, la o distanță apreciabilă de conacul părții vătămate.
Inculpatul L.T., avea la el o secure pentru a putea riposta în eventualitatea unei întâlniri cu ginerele său ale cărui intenții agresive îi erau cunoscute. Din acest motiv C.C. nu i-a oprit pe cei doi și și-a continuat deplasarea spre conacul său.
După ce l-a condus pe Ț.M. până în apropierea gospodăriei martorului N.Z., unde martorul avea bicicleta, inculpatul s-a întors pe drumul de tarla în direcția podului de cale ferată, pe sub care trecea râul Hușnița.
La o distanță de circa 100-150 metru de pod, inculpatul s-a întâlnit din nou cu ginerele său, partea vătămată, care avea asupra sa o furcă și care l-a oprit pe inculpat, reproșându-i furtul păsărilor precum și relațiile apropiate pe care le avea cu Ț.M., al cărui comportament îl irita.
Ț.M. a observat două persoane oprite și după ce martorul S.D. i-a confirmat că acestea sunt bunicul și respectiv unchiul său, s-a deplasat de îndată spre acel loc, fiind întâmpinat cu ostilitate de partea vătămată care a început să profereze amenințări la adresa socrului și nepotului său. Mai mult, a început să-i și lovească, folosind furca, pe care o avea asupra sa, dar, inculpatul L.T. s-a eschivat, iar Ț.M. a parat lovitura cu bicicleta, coada din lemn a furcii rupându-se în mai multe fragmente.
în aceste condiții inculpatul i-a aplicat părții vătămate cu muchia securii, o lovitură în partea stângă a capului, aceasta căzând la pământ. De teamă că partea vătămată s-ar ridica să-i atace din nou, inculpatul și Ț.M. l-au "percheziționat" găsind asupra sa un briceag și niște sfori, care le-au reținut și le-au predat ulterior organelor de anchetă.
Partea vătămată a reușit să se ridice, a traversat râul Hușnița și s-a deplasat spre conacul său, unde a încercat să oprească sângele ce i se scurgea din leziunea suferită, apoi a plecat spre casă, însă pe traseu și-a pierdut cunoștința, fiind găsită de frații M.F.C. și M.F.P., apoi a fost transportat cu autoturismul numitului G.V., la Spitalul Strehaia și de aici la Spitalul Clinic de Urgență Craiova, fiind internat la secția neurochirurgie cu diagnosticul "traumatism cranio-cerebral grav. Otorogie stângă. Fractură cu înfundare temporoparietal stâng. Fractură a piramidei nazale cu înfundare".
Conform certificatului medico-legal, leziunile s-au produs prin lovire cu corpuri dure sau lovire cu și de corpuri dure și au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale de la data producerii, fără apariția altor complicații, iar leziunea craniană i-a pus victimei în primejdie viața, putând duce la moarte în condițiile imposibilității acordării de îngrijiri medicale prompte și calificate.
Ulterior, s-au solicitat precizări serviciului de medicină legală și s-a comunicat împrejurarea că fractura craniană a fost produsă prin lovire cu corp dur în muchia, posibil securea corp delict, lovitura a fost aplicată din față, din poziție lateral stânga, iar lipsa de substanță osoasă post echiletonie prezentată de C.C., constituie infirmitate post traumatică.
Potrivit aceluiași act medico-legal la data internării în secția neurochirurgie, partea vătămată prezenta și un traumatism al feței cu echimoze palpebrale bilateral, iar la examenul ORL s-a apreciat că prezintă fractura oaselor nazale, neevidențiată radiologic, iar leziunile au fost produse prin lovire cu un corp dur, ce nu poate fi precizat, lovitura fiind aplicată din față.
Cât privește traumatismul genunchiului drept, fără leziuni osoase, leziunea traumatică a fost produsă prin lovire cu sau de corp dur, iar timpul de îngrijiri medicale necesare este inclus în cele 50-55 zile.
De asemenea, rapoartele medico-legale ale S.M.L. Mehedinți, arată că în lipsa leziunilor neurologice și a caracterului evolutiv, diagnosticul de tulburare organică de personalitate stabilit la internarea în secția psihiatrie, nu este susținut, astfel încât nu se modifică timpul de îngrijiri medicale acordat anterior, numitul C.C. prezintă "sindrom cefalalgic reactiv" și are păstrată capacitatea de muncă.
împotriva sentinței, părțile au declarat apel, în termenul legal, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Partea vătămată a susținut că, în mod greșit, s-a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă legală a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința neacordării în totalitate a daunelor solicitate.
Inculpatul a susținut că nu se consideră vinovat deoarece a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, solicitând să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen.
Curtea de Apel Craiova, secția penală, prin decizia nr. 474 din 2 noiembrie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile constatând că inculpatul a săvârșit infracțiunea sub imperiul unei puternice tulburări produse de partea vătămată astfel că și soluționarea acțiunii civile în raport de reținerea scuzei provocării este corectă.
în termen legal, împotriva deciziei, inculpatul și partea civilă au declarat recurs.
Inculpatul a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că a comis fapta în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar a cerut să fie achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. A arătat că a acționat, fără intenția de a ucide, sub imperiul unei puternice tulburări, instantaneu la acțiunea de împingere cu furca a nepotului său.
Partea civilă a reiterat motivele de apel și a cerut casarea celor două hotărâri, înlăturarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., și modificarea despăgubirilor.
Examinând decizia atacată în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 9 și 171 C. proc. pen., înalta Curte constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
Din coroborarea probelor, rezultând din mijloacele de probă dispuse și administrate de către organele de urmărire penală, cât și în mod direct, nemijlocit de prima instanță (plângerea părții vătămate, actele medico-legale, depozițiile martorilor Ț.M., S.D., N.Z.) se constată că vinovăția inculpatului este corect stabilită. Prima instanță analizând probele nu a primit apărarea inculpatului, în sensul că a vrut să-l lovească pe ginerele său peste mâini și că nu a intenționat să-l ucidă. Actele medico-legale indică fără echivoc că lovitura a fost aplicată asupra capului părții vătămate. Având în vedere starea conflictuală dintre părți chiar dacă se acceptă că inculpatul nu a urmărit uciderea victimei (intenție directă) oricum, lovind victima cu muchea unei securi, în cap, a putut și trebuia să prevadă că o asemenea lovitură poate duce la moarte.
Totodată se constată că instanțele au reținut și motivat corect că inculpatul a acționat sub imperiul unei puternice tulburări, astfel că prin aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., se impunea și reducerea despăgubirilor, lucru pe care l-au și făcut.
în consecință, secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că nu sunt întrunite cerințele cazurilor de recurs invocate, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, recursurile și i-a obligat pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2271/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2232/2005. Penal → |
|---|
