ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2005

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.232/2005

Dosar nr. 113/2005

Şedinţa publică din 12 ianuarie 2005

Asupra recursului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 571/2004 s-a menţinut starea de arest, printre alţii, a inculpatului H.H.

Din verificarea actelor şi lucrărilor din dosar, instanţa de apel a apreciat că se menţin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv, inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică şi impun menţinerea acestei măsuri.

În termen legal, împotriva menţinerii acestei măsuri preventive a declarat recurs inculpatul H.H., care a solicitat judecarea în stare de libertate având în vedere că este arestat de aproape 3 ani, iar în cauză a intervenit o lege mai favorabilă.

Verificând această critică în raport de prevederile legale cât şi de probele şi lucrările cauzei se apreciază că soluţia de menţinere a arestării preventive este legală şi temeinică.

Astfel deşi se susţine de inculpat că măsura preventivă este şi nelegală pentru că în cauză nu există un mandat de arestare, susţinerea nu se confirmă având în vedere că identitatea inculpatului a fost corect stabilită sub numele de H.H., pentru care s-a emis un mandat de arestare preventivă, măsura dispusă fiind luată cu respectarea prevederilor art. 143 C. proc. pen. şi art. 146 C. proc. pen.

Pe de altă parte, conformându-se art. 160b C. proc. pen., în cursul judecăţii instanţa a verificat periodic legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi constatând că sunt realizate cerinţele legale a menţinut justificat măsura arestării preventive.

În rest, susţinerile recurentului pot forma obiectul unor critici pe fondul cauzei care pot fi avute în vedere la soluţionarea apelului sau eventual a recursului.

În acest context, încheierea atacată este legală şi potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.H., împotriva încheierii din 14 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosar nr. 571/2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 179/2005. Penal. Revizuire. Recurs  ICCJ. Decizia nr. 234/2005. Penal. întrerupere executare... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Penal. încheiere. Recurs