ICCJ. Decizia nr. 234/2005. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.234/2005
Dosar nr. 6743/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1287 din 14 octombrie 2004, a respins cererea condamnatului S.F., privind întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 308/2003 a aceluiaşi tribunal.
S-a reţinut că, cererea de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată pe dispoziţiile art. 453 lit. c) C. proc. pen., este nefondată, întrucât, potrivit anchetei sociale, efectuată în cauză, tatăl şi surorile condamnatului locuiesc într-o casă modestă, au venituri de aproximativ 7.000.000 lei, îşi construiesc un imobil din patru camere şi nu au probleme de sănătate, astfel că nu rezultă împrejurări care să determine consecinţe grave asupra familiei acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia penală nr. 826 din 3 noiembrie 2004, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei penale nr. 1287/2004, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei, aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.
Împotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, dar fără a-l motiva în scris, iar apărătorul, desemnat din oficiu, a solicitat casarea deciziei şi întreruperea executării pedepsei, pentru motivele invocate în cererea introdusă la prima instanţă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acesteia ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest sens, executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
În cauză, din actele dosarului, la care s-a făcut referire, acte necontestate, rezultă că nu sunt împrejurări speciale care să determine consecinţe grave pentru condamnat sau familia acestuia, prin executarea în continuare a pedepsei, pentru a fi incidente dispoziţiile precizate.
În consecinţă, soluţia adoptată de instanţa de apel este legală şi temeinică, iar recursul nefondat, urmând să fie respins, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare cuvenite statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F., împotriva deciziei penale nr. 826/ A din 3 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 246/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
