ICCJ. Decizia nr. 179/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.179/2005
Dosar nr. 6337/2004
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1069, pronunţată în dosarul nr. 2370/2004 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat revizuientul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că s-a formulat o cerere de revizuire de către N.B.F., împotriva sentinţei penale nr. 4159 din 25 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 28 februarie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii de revizuire, petentul a arătat că a fost condamnat nedrept pentru omor deosebit de grav, fără să fie săvârşită de el, probele pe care s-a întemeiat hotărârea de condamnare nu sunt temeinice şi organele de urmărire penală au săvârşit infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că, prin sentinţa penală nr. 487 din 25 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1106 din 28 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Revizuientul nu a invocat fapte ori împrejurări noi, inexistente în materialul probator şi necunoscute instanţelor, aşa cum impune cazul prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen., ci a susţinut că nu este vinovat, că probele administrate sunt neconcludente, apărări pe care le-a supus analizei tuturor instanţelor investite cu judecarea faptelor pe căile ordinare.
De asemenea, susţinerea revizuientului că organele de cercetare penală au comis infracţiuni în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere este pur formală, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 395 C. proc. pen.
Totodată, tribunalul a constatat că revizuientul N.B.F. a mai formulat o cerere de revizuire, prin care a susţinut că este nevinovat, arătând că asupra martorilor s-au exercitat presiuni la organele de urmărire penală, cerere ce a fost respinsă prin sentinţa penală nr. 1175 din 3 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 41 din 30 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Tribunalul, văzând dispoziţiile art. 403 alin. (1) C. proc. pen., a constatat că din cercetările efectuate nu rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, iar aceasta nu se întemeiază pe probe ori nici nu justifică admiterea de noi probe.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul N.B.F. criticând-o pe motive de nelegalitate, cu motivarea că se impune reaprecierea materialului probator administrat în cauză, deoarece nu se face vinovat de săvârşirea faptei.
Prin Decizia penală nr. 762 din 21 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul declarat.
Împotriva deciziei a formulat recurs condamnatul, reiterând motivele din cerere şi din apel.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) şi b) C. proc. pen.
Pentru existenţa primului caz de revizuire este necesară existenţa caracterului de noutate al faptelor sau împrejurărilor invocate cu indicarea faptelor probatorii şi a mijloacelor de probă prin care acestea pot fi administrate.
Faptele probatorii trebuie să fie noi şi nu mijloacele de probă a unor fapte şi împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În cauza de faţă, condamnatul revizuient îşi argumentează cererea şi căile de atac arătând că nu a săvârşit fapta, iar probele pe care s-a bazat condamnarea sa nu sunt temeinice.
Pe de altă parte, nu s-a stabilit că martorii acuzării ar fi săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă care a condus la pronunţarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
Întrucât nici unul din cazurile invocate de revizuient nu se verifică în cauză, în mod corect instanţele au respins cererea, respectiv căile de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat N.B.F., împotriva deciziei penale nr. 762 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 178/2005. Penal. Amânare executare pedeapsă.... | ICCJ. Decizia nr. 232/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
