ICCJ. Decizia nr. 246/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.246/2005
Dosar nr. 6122/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 72 de la 6 aprilie 2004, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpatul M.L. la 5 ani închisoare în baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., a fost prelungită starea de arest şi a fost dedusă detenţia începând cu 20 ianuarie 2004 la zi.
Inculpatul a fost obligat la 20.000.000 lei despăgubiri către partea civilă R.P., la 3.494.700 lei către Spitalul de urgenţă Bagdasar Bucureşti şi la 2.400.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 7 iulie 2003, partea vătămată R.P. se afla împreună cu martorul P.V. în barul H., unde consumau suc.
În bar, a sosit şi inculpatul împreună cu martorul G.M., care a solicitat 100 ml. ţuică şi o cafea.
Barmanul, martora V.M., l-a servit cu ţuică însă i-a spus că aparatul de cafea nu funcţionează, moment în care inculpatul a început să o insulte.
Incidentul cu martora a fost aplanat de martorul P.V., care la rândul său a fost injuriat de inculpat.
La scurt timp, partea vătămată împreună cu P.V. au părăsit barul, pentru a se deplasa în localitatea de domiciliu.
Inculpatul a încercat să le bareze ieşirea, însă a fost îndepărtat de P.V. şi acesta din urmă împreună cu partea vătămată au ieşit în şosea.
Inculpatul s-a înarmat cu un pietroi, pe care l-a aruncat cu forţă împotriva acestora, cu intenţia de a lovi pe P.V., însă acesta s-a ferit şi lovitura a fost aplicată părţii vătămate R.P., care a căzut jos.
În urma loviturii, partea vătămată a suferit leziuni cranio-cerebrale ce au necesitat circa 65-70 zile îngrijiri medicale şi au pus viaţa în pericol.
Vinovăţia inculpatului a fost stabilită pe baza probelor administrate, respectiv procesul verbal de cercetare locală, actele medicale întocmite în cauză, declaraţiile martorilor P.V., G.M., V.M. şi alţii, coroborate cu recunoaşterea inculpatului.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul pe care a criticat-o atât sub aspectul nelegalităţii cât şi sub aspectul netemeiniciei.
Într-o primă teză s-a susţinut că inculpatul nu a intenţionat să ucidă victima, că fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare gravă, prevăzută de art. 182 C. pen. şi s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în această din urmă infracţiune.
Într-o a doua teză s-a susţinut că inculpatul a săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări datorată atitudinii victimei şi s-a solicitat reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., privind provocarea.
Prin Decizia penală nr. 433 din 4 octombrie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul formulat de inculpat.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut că infracţiunea săvârşită de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor săvârşită cu intenţie indirectă şi nu de vătămare gravă dat fiind că prin aruncarea cu piatra spre cele două persoane, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale în sensul că îi va lovi şi că datorită mărimii pietrei şi forţei cu care a aruncat-o poate să pună în pericol viaţa unuia din aceştia şi deşi nu a urmărit rezultatul faptei sale a acceptat posibilitatea producerii lui.
S-a reţinut că nici aplicarea dispoziţiilor art. 73 C. pen., nu se justifică, cu atât mai mult cu cât inculpatul a fost cel care a declanşat conflictul în bar.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a criticat greşita individualizare a pedepsei, în sensul că este prea aspră.
Curtea, examinând cauza în raport de motivul de recurs cât şi din oficiu constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa este corespunzătoare gradului de pericol social al faptei, instanţele apreciind totodată şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta.
În consecinţă, cum examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie 2005.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.L., împotriva deciziei penale nr. 433 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 13 ianuarie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 234/2005. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 248/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
