ICCJ. Decizia nr. 27/2005. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.27/2005
Dosar nr. 7258/2004
Şedinţa publică din 4 ianuarie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3731/2004 s-a dispus, printre altele, menţinerea stării de arest a inculpaţilor D.M. şi S.F., reţinându-se că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri faţă de inculpaţi nu s-au schimbat şi impun în continuare privarea lor de libertate.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, inculpaţii D.M. şi S.F. au declarat recurs pe care, deşi, nu l-au motivat în scris, oral, prin concluziile apărătorului desemnat din oficiu au solicitat judecarea lor în stare de libertate.
Recursul declarat de inculpaţi nu este fondat.
Se reţine astfel că, prin sentinţa penală nr. 1155 din 20 septembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul S.F. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul minor D.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP)
În fapt, s-a reţinut că: În data de 2 ianuarie 2003, în jurul orelor 22,00, inculpaţii S.F. şi D.M., împreună cu minorul R.C.A., în timp ce se aflau în staţia de metrou Basarab – Bucureşti, l-au deposedat prin violenţă pe partea vătămată W.C., cetăţean englez, de un rucsac în care se aflau (un aparat de fotografiat, două bilete de tren emise de autorităţile engleze, înscrisuri personale şi articole de îmbrăcăminte), precum şi de suma de 1000 dolari S.U.A., pe care acesta o avea în buzunarul interior al gecii cu care era îmbrăcat.
După săvârşirea faptei, inculpaţii împreună cu făptuitorul s-au deplasat până la pasajul Lujerului, după care au revenit în zona Gării de Nord, unde au abandonat bunurile sustrase în ghena de gunoi a unui bloc.
Ulterior, aceste bunuri au fost recuperate şi restituite părţii vătămate care nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, temeiurile care au determinat arestarea nu s-au schimbat, din dosarul cauzei rezultând că sunt indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă, infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, constând în aceea că, anterior, prin sentinţa penală nr. 243 din 1 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, inculpatului S.F. i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, acesta fiind arestat la data de 23 ianuarie 2002 şi liberat condiţionat la data de 8 octombrie 2002, având un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 287 zile, iar fapta dedusă judecăţii în cauză a fost comisă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată din pedeapsa arătată şi până la data la care această pedeapsă să se considere executată, motiv pentru care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate.
De asemenea, din fişa de cazier a inculpatului D.M. rezultă că prin sentinţa penală nr. 104 din 21 februarie 2002, pronunţată de Judecătoria Câmpina, acesta a fost condamnat la un an şi 2 luni închisoare, fiind arestat la data de 18 septembrie 2002 şi eliberat la data de 4 octombrie 2002, ca efect al Legii nr. 543/2002, privind graţierea unor pedepse.
Întrucât inculpatul a săvârşit fapta dedusă judecăţii, în cursul termenului de 3 ani, prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002, Tribunalul a revocat graţierea pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat.
În consecinţă, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi S.F., nefiind fondate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se include şi onorariul pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.M. şi S.F., împotriva încheierii din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 3731/2004.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 400.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 279/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
