ICCJ. Decizia nr. 2335/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin rechizitoriul din 10 martie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului , pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și pentru o infracțiune continuată de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.
S-a reținut că inculpatul s-a aflat în relații de concubinaj cu partea vătămată Ț.D.A. până în luna decembrie 2003. în noaptea de 17 februarie 2004, fiind în stare de ebrietate, inculpatul a pătruns fără drept în locuința fostei concubine și constatând că în pat cu aceasta se afla B.C. i-a lovit pe cei doi, sustrăgându-i primei suma de 360.000 lei, iar celui de al doilea suma de 50 Euro, 100.000 lei, o pereche de pantaloni, un ceas de mână și un inel.
în continuare, inculpatul s-a deplasat în oraș, unde a consumat din nou băuturi alcoolice, după care a revenit la locuința părții vătămate Ț.D.A. Cum sus-numita era plecată la poliție pentru a vedea faptele petrecute, inculpatul a pătruns, fără drept, în locuințele tatălui și bunicului acestuia, Ț.V. și respectiv Ț.S.
Procedând la judecarea cauzei, în final, Tribunalul Suceava a pronunțat sentința penală nr. 347 din 29 noiembrie 2004, prin care l-a condamnat pe inculpat la câte 3 ani închisoare, pentru două infracțiuni de furt calificat, prevăzut de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. proc. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la 3 luni închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (partea vătămată fiind Ț.D.A.); la o lună închisoare, pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. (parte vătămată fiind B.C.) și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.
Instanța a descontopit pedepsele aplicate prin sentințele penale nr. 137/2004 și nr. 854/2004 ale Judecătoriei Rădăuți, pentru infracțiuni concurente de 2 ani și 6 luni închisoare, 3 ani închisoare și 3 ani închisoare pe care le-a contopit cu pedepsele pronunțate în cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Totodată, s-a dispus revocarea liberării condiționate a restului de 834 de zile, rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 351/1998 a Tribunalului Bacău, urmând ca, prin contopirea acestuia cu pedeapsa de 3 ani închisoare menționată mai sus, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.
S-a dedus arestarea preventivă și s-a anulat mandatul de executare emis în baza sentințelor anterioare, urmând a se emite un nou mandat.
Inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile B.C., sumele de 50 Euro și 800.000 lei, celelalte bunuri sustrase fiind restituite.
Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 21 din 21 ianuarie 2005, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, a desființat sentința pronunțată de prima instanță, a desființat și a condamnat pe inculpatul M.I. la câte 7 ani închisoare, pentru două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate fiind Ț.D.A. și B.C.) și la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen. (părți vătămate fiind Ț.V. și Ț.S.).
Potrivit art. 36 alin. (1), art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele aplicate prin această decizie cu pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 137/2004 a Judecătoriei Rădăuți) și respectiv 3 ani închisoare și 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr. 854/2004 a Judecătoriei Rădăuți urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare).
Totodată, s-a revocat liberarea condiționată a restului de 834 de zile, rămas de executat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 351/1998 a Tribunalului Bacău, care potrivit art. 61 alin. (1) C. pen., a fost contopit în pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa rezultantă, durata arestării preventive de la 6 iunie 2003, la 13 iunie 2003 și de la 19 februarie 2004, la zi.
Mandatul de executare nr. 1369/2004 emis de Judecătoria Rădăuți, a fost anulat și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 350.000 lei, prin obligarea acestuia la plata sumei respective către stat.
S-a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul M.I., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat (în sumă de 2.000.000 lei de la prima instanță), 1.400.000 lei de la instanța de apel.
împotriva menționatei decizii, inculpatul M.I. a declarat recurs, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din cele două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în două infracțiuni de furt calificat și două infracțiuni de lovire, așa cum a procedat instanța de fond, întrucât actele de violență nu au fost comise în scopul deposedării celor două părți vătămate de bunurile lor, ci în scop de răzbunare, iar în subsidiar redozarea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de casare invocate în prezentul recurs, se constată că instanța de apel a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în două infracțiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate, care au fost analizate în considerentele deciziei, rezultă fără dubiu, că, în noaptea de 17 februarie 2004, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a pătruns în locuința fostei sale concubine Ț.D.A. și constatând că în fapt cu aceasta se afla B.C., i-a lovit pe cei doi, sustrăgându-i primei, suma de 360.000 lei, iar celui de al doilea suma de 50 Euro, 100.000 lei, o pereche de pantaloni, un ceas de mână și un inel.
în continuare, inculpatul s-a deplasat în oraș, unde a consumat din nou băuturi alcoolice, după care a revenit la locuința părții vătămate Ț.D.A. și constatând că sus-numita era plecată la poliție să reclame faptele petrecute, a pătruns fără drept în locuințele tatălui și bunicului acestuia, Ț.V. și respectiv Ț.S.
Susținerile inculpatului, în sensul că a lovit părțile vătămate din gelozie și nu pentru a le sustrage sumele de bani și obiectele personale, nu se confirmă, din probele administrate rezultând dimpotrivă că deposedarea de aceste bunuri s-a făcut prin violență, situație în care faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, chiar dacă inițial inculpatul a intenționat doar să se răzbune pe fosta lui concubină.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de apel, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptelor care au fost comise pe timp de noapte, asupra mai multor părți vătămate, prin acte de violență, cât și persoana infractorului, care se afla în stare de recidivă postcondamnatorie.
întrucât din actele dosarului nu rezultă existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 6 iunie 2003 la 13 iunie 2003 și de la 19 februarie 2004, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2259/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Penal → |
|---|
