ICCJ. Decizia nr. 2229/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 270 din 26 octombrie 2004, Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 - art. 176 lit. e), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.I. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea vătămată P.C.D. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost admisă acțiunea formulată de partea civilă C.A.S. Teleorman și a fost obligat inculpatul către aceasta la 73.554.756 lei cu titlu de despăgubiri.
Inculpatul a fost obligat și la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu, 400.000 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, în luna decembrie 2003, în timp ce se afla în gara Roșiorii de Nord, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată P.C.D., în vârstă de 21 de ani, din Drăgănești - Olt, cei doi stabilind să conviețuiască, astfel că s-au deplasat împreună la locuința inculpatului din comuna Didești.
Inculpatul T.I., împreună cu mama sa, martora Ș.M., locuiește într-un imobil din comuna Didești, județul Teleorman.
în prima parte a conviețuirilor, inculpatul și partea vătămată au avut relații bune, ulterior însă martora Ș.M., mama inculpatului a observat că partea vătămată P.C.D. este însărcinată, astfel că a relatat fiului său acest aspect.
în aceste împrejurări, inculpatul a discutat cu partea vătămată, aceasta din urmă mărturisindu-i că este gravidă în luna a V-a, ca urmare a unor relații anterioare avute cu un alt bărbat.
Din ziua în care a aflat cele de mai sus, inculpatul a început să se manifeste violent față de partea vătămată, lovind-o în repetate rânduri cu pumnii, picioarele și obiecte contondente, atât pe față cât și pe corp.
în ziua de 29 ianuarie 2004, inculpatul a lovit-o din nou pe partea vătămată cu pumnii și picioarele, dar și cu obiecte din lemn, loviturile având o intensitate deosebită și au fost aplicate inclusiv în zona abdomenului, urmare acestor violențe, partea vătămată avortând, iar despre această situație a avut cunoștință atât inculpatul cât și mama lui, martora Ș.M.
în dimineața zilei de 30 ianuarie 2004, simțindu-se foarte rău, partea vătămată l-a rugat pe inculpat să o transporte la cel mai apropiat spital, inculpatul a acceptat, a însoțit-o prin pădure, până în comuna Stejaru, însă a abandonat-o în stația de autobuz.
în condițiile în care afară era ger, partea vătămată se afla într-o situație foarte grea, cu sănătatea precară, era necorespunzător îmbrăcată, i-a cerut ajutorul primei persoane care a trecut pe lângă ea, respectiv martorului P.V., învățător pensionar din comuna Stejaru, județul Teleorman.
Acesta din urmă, impresionat de starea gravă în care se afla victima, a luat-o la el acasă, i-a dat haine și alimente, apoi a însoțit-o în stația de autobuz, unde a rugat pe martorul S.Șt., șofer pe microbuz, care face regulat curse Stejaru - Roșiorii de Vede, să o transporte pe partea vătămată până la Spitalul Caritas din Roșiorii de Vede, scop în care martorul P.V. i-a și achitat șoferului costul transportului (20.000 lei).
Impresionat, la rândul său, de starea gravă a părții vătămate, martorul S.Șt. a transportat-o și a ajutat-o să ajungă la spital.
împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul T.I., fără a-l motiva, și, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță spre a-și susține apelul, astfel că, reprezentat fiind de apărător din oficiu desemnat, acesta a solicitat reducerea pedepsei, criticând instanța fondului că nu a dat suficientă eficiență circumstanțelor atenuante.
Prin decizia penală nr. 885 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate, cazul de casare invocat fiind art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Atunci când au individualizat pedeapsa, instanțele au avut în vedere probele administrate în cauză, precum și concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 222B/2004 de unde rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu corpuri dure, leziuni ce puteau data din 29 ianuarie 2004 și care au necesitat 40-50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații. Raportul mai concluzionează că leziunile traumatice respective au pus în primejdie viața victimei, constituind infirmități fizice permanente, între aceste leziuni și avort existând o legătură de cauzalitate directă.
Prin urmare, instanța fondului a avut în vedere și aceste consecințe ale faptei inculpatului, dar și pe cele ce puteau surveni dacă victima nu ar fi beneficiat de ajutorul martorilor P.V. și Șt.S.
în sfârșit, instanța de fond, atunci când a stabilit pedeapsa a avut în vedere și următoarele aspecte: poziția părții vătămate la ultimul termen de judecată, aceasta arătând că s-a împăcat cu inculpatul și nu are pretenții materiale, concluziile unui raport de constatare psihiatrică nr. 957 din 10 mai 2004, din care rezultă că inculpatul deși are discernământul faptelor sale, prezintă un intelect limitat, cu tulburări de comportament, iar deși a mai fost condamnat anterior pentru săvârșirea unui furt, s-a împlinit termenul de reabilitare cu privire la această condamnare, toate acestea fiind reținute de instanța de fond ca circumstanțe atenuante judiciare făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen.
Astfel, în mod corect, Curtea de Apel București atunci când a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a apreciat că nu se impune o mai mare reducere a cuantumului pedepsei, pedeapsa de 5 ani închisoare fiind corespunzătoare atingerii scopului educativ la care se referă dispozițiile art. 52 C. pen.
în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectând de modul și împrejurările în care inculpatul a conceput și realizat tentativa de omor, precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului (acesta suferind o condamnare anterioară pentru săvârșirea unui furt, având un intelect limitat cu tulburări de comportament, astfel cum rezultă din raportul de constatare psihiatrică nr. 957 din 10 mai 2004), rezultă că instanțele de fond, care a aplicat pedeapsa și cea de apel, care a menținut-o în cuantumul stabilit de prima instanță) au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu au fost nici alte temeiuri de casare care au fost luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului T.I. a fost respins, ca nefondat și obligat la cheltuieli judiciare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2830/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2259/2005. Penal → |
|---|
