ICCJ. Decizia nr. 2505/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată sub nr. 902/2005 contestatorii Ș.C.V. și Ș.D.V. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3656 din 30 iunie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. 1068/2004 invocând dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen.
în motivarea contestațiilor se susține că în cauza ce a format obiectul dosarului dosar nr. 1068/2004 al înaltei Curți de Casație și Justiție există probe care demonstrează nevinovăția contestatorilor, de care instanța nu a ținut seama, iar în cazul contestatorului Ș.C.V. sunt temeiuri pentru a se reține în favoarea sa scuza provocării, așa cum de altfel a solicitat și procurorul de ședință.
în cauză s-a dispus atașarea dosarului înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1068/2004 și ale dosarelor de fond.
înalta Curte, verificând hotărârile pronunțate, respectiv actele și lucrările de la dosar, în raport de dispozițiile procedurale invocate, respectiv art. 386 lit. c) C. proc. pen., constată nefondate contestațiile în anulare formulate în cauză.
Potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., "împotriva hotărârilor penal definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1), cu privire la care existau probe în dosar".
Din considerentele deciziei contestate rezultă că instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate.
Astfel, contestatorul Ș.D.V., în recursul pe care l-a declarat a solicitat în principal casarea hotărârilor pronunțate, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar reținerea în favoarea sa a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., iar contestatorul Ș.V.C. a solicitat în principal achitarea invocând instituția legitimei apărări.
într-o cerere subsidiară și acesta a solicitat reținerea scuzei provocării în favoarea sa cu consecința reducerii pedepsei aplicate.
Instanța de recurs a analizat și s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate, înlăturând apărările recurenților despre care a reținut că nu au fost provocați de victimă, nu au ripostat ca urmare a vreunui pretins atac îndreptat împotriva lor.
Ca atare, instanța de recurs pe baza probelor verificate, a reținut vinovăția ambilor inculpați în săvârșirea infracțiunii de omor calificat, motivând că nu se impune achitarea acestora și nici redozarea pedepselor prin reducerea sub minimul special prevăzut de lege, nefiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.
Este evident așadar că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în recurs, pe baza probelor existente la dosar, inclusiv asupra susținerilor recurenților că s-ar fi aflat în legitimă apărare sau în stare de provocare.
De altfel este de observat că dispozițiile art. 386 lit. c) C. proc. pen., invocate de constatatori au în vedere omisiunea pronunțării instanței asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i1) astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003,art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., referindu-se la existența unei cauze de nepedepsire.
în speță, însă, o eventuală reținere a stării de legitimă apărare ar fi atras achitarea contestatorului care a invocat-o, fiind o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și nicidecum o cauză de nepedepsire prevăzută de lege care ar fi impus încetarea procesului penal.
Așa fiind, susținerile contestatorilor apar ca nefondate, dispozițiile care reglementează calea extraordinară de atac a contestației în anulare nefiind aplicabile în cauză.
Pentru aceste considerente, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondate, contestațiile în anulare formulate și a văzut și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2367/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2574/2005. Penal → |
|---|
