ICCJ. Decizia nr. 1470/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 250 din 22 iunie 2004, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr. 8539/2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul P.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 79 alin. (1) C. rutier, O.U.G. nr. 195/2003.
în baza art. 181raportat la art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în cuantum de 10.000.000 lei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
în după amiaza zilei de 21 mai 2003, în jurul orelor 14,15, inculpatul, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, a condus pe drumurile publice autoturismul marca Mercedes.
Ajungând pe DN 79, la km.111 + 280, pe raza județului Bihor, datorită neadaptării vitezei la condițiile de trafic și stării în care se afla, a pierdut controlul volanului, intrând pe contrasens, și apoi în coliziune frontală cu autocisterna condusă regulamentar de martorul B.T. în urma accidentului, deși cele două autovehicule au suferit avarii, iar pasagera T.T.A. a suferit leziuni ușoare, fără spitalizare, nu există constituire de parte civilă în cauză.
După accident, inculpatul a fost testat cu alcoolmetrul Drager, rezultând, la ora 16,28, o concentrație de alcool în aerul expirat de 0,70 mg/L.
Totodată, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge rezultând, la orele 16,08, o alcoolemie de 1,35 gr. %o, iar la orele 17,08 o îmbibație alcoolică de 1,20 gr. %o.
La cererea inculpatului, în cursul urmăririi penale, s-a dispus recalcularea de către I.M.L. Timișoara, care a concluzionat că aceasta nu a declarat sincer ora și cantitatea de alcool consumată și că la ora producerii evenimentului rutier, 14,55, trebuia să aibă în sânge o îmbibație alcoolică de 1,60 gr. %o.
Audiat fiind, în instanță, inculpatul a recunoscut fapta săvârșită, arătând că, în data de 21 mai 2003, în jurul orelor 13,45, se afla la locuința socrilor săi, în satul Gurani, jud. Bihor și servea masa. Cu acel prilej, a consumat cca. 200 ml. țuică de casă, după care a mâncat două feluri de mâncare și desert, însă apărând o problemă urgentă a cărei rezolvare nu suferea amânare, a fost nevoit să facă o deplasare cu autoturismul înspre Nucet, iar pe drum a avut loc un accident.
împrejurarea la care inculpatul face referire, consta în faptul că, anterior, și-a vizitat un prieten în orașul Nucet pentru a-i arăta o carabină și, grăbindu-se spre locuința socrilor săi, a uitat acea armă la prietenul său.
Acest aspect a fost susținut din punct de vedere probator, prin declarația martorilor C.V., socrul inculpatului și G.M., prietenul ce locuia în Nucet, care a fost vizitat, în data de 21 mai 2003, de către inculpat.
A mai arătat inculpatul că această împrejurare l-a determinat să efectueze deplasarea cu autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, considerând o situație de urgență, ce trebuia rezolvată imediat, câtă vreme era vorba despre o armă.
în cursul cercetării judecătorești s-a admis cererea inculpatului de a se efectua un calcul ipotetic al acoolemiei în condițiile consumului unei cantități de 200 ml. țuică de casă, având o concentrație alcoolică de 50 grade, de către o persoană de sex masculin cu o greutate de 92 kg, care a ingerat o cantitate apreciabilă de alimente, cu ocazia servicii mesei.
S.M.L. al Județului Bihor, prin adresa nr. 1161/X/129 din 26 aprilie 2004, a indicat instanței că, în condițiile în care afirmațiile inculpatului cu privire la ingerarea unei cantități de alimente sunt reale, acesta ar fi putut avea o alcoolemie de 0,40-0,50 gr. %o, cu atât mai mult cu cât a ingerat și o cantitate apreciabilă de alimente bogate în proteine și lipide. S-a indicat, de asemenea, ținându-se cont de complexitatea cauzei, efectuarea unei expertize medico-legale la I.M.L. Mina Minovici București.
în ceea ce privește consumul de alimente, aspect de fapt indicat de inculpat, acesta a fost dovedit prin declarația martorului C.V., care a arătat că inculpatul a servit masa, în jurul orelor 12,00, după care, a fost nevoit să se deplaseze înspre localitatea Nucet. în acest context, s-a solicitat efectuarea unui calcul retroactiv al acoolemiei I.N.M.L. Mina Minovici București, Comisia pentru interpretarea alcoolemiei efectuând expertiza medico-legală nr. 651 din 25 mai 2004.
Din concluziile expertizei medico-legale, s-a stabilit că, în varianta în care băutura a fost ingerată, începând cu orele 12,30 până la ora 14,00, la ora 14,15, când a avut loc accidentul, inculpatul putea avea teoretic o alcoolemie în creștere, situată în zona critică de 0,80 gr. %o. în varianta în care țuica a fost consumată între orele 13,000-14,000 sau 13,30 - 14,00 la ora producerii accidentului, inculpatul putea avea teoretic o alcoolemie în creștere de circa 0,55 - 0,75 gr. %o, în funcție de ora reală a începerii consumului de alcool și de plenitudinea reală a stomacului în timpul ingestiției de țuică. Acest calcul retroactiv al alcoolemiei oferă valori teoretice aproximative, și ca atare, nu poate avea caracter probator din punct de vedere medico-legal, efectuarea acestuia putându-se face luând ca bază de calcul valorile concentrației de alcool, stabilite la analize.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul P.M.V.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a solicitat admiterea apelului desființarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului P.M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 79 din O.U.G. nr. 195/2002.
Procurorul a susținut, în esență, că instanța de fond nu a ținut seama de pericolul social al faptei săvârșite de inculpat, de urmările produse sau care s-ar fi putut produce datorită stării de ebrietate în care se afla inculpatul, impunându-se reformarea hotărârii în sensul aplicării unei pedepse față de acesta.
Inculpatul apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței în sensul de a se dispune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., întrucât potrivit raportului de expertiză întocmit de I.N.M.L. Mina Minovici București, alcoolemia sa la momentul producerii accidentului era sub limita prevăzută de lege pentru ca fapta să constituie infracțiune, respectiv 0,55-0,7 gr. %o.
Prin decizia nr. 265/ A din 30 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și inculpatul P.M.V.
Pentru a decide astfel, având în vedere actele aflate la dosar, declarațiile inculpatului, precum și depozițiile martorilor C.V. (care arată că inculpatul aflându-se la locuința sa din Gurani, jud. Bihor, în jurul orelor 12,00, i-a solicitat soacrei mâncare și înainte de a servi masa a consumat cca. 200 gr. țuică), C.T. (care arată că la 14,00 când aștepta în localitatea Sudrigiu, jud. Bihor o mașină de ocazie a văzut autoturismul condus de inculpat), G.M. (care susține că în jurul orelor amiezii inculpatul a adus la locuința sa din Nucet, jud. Bihor o armă de vânătoare), instanța de apel a reținut că, în jurul orelor 12,30, inculpatul a consumat alcool, după care, potrivit declarației acestuia și a martorului C.V., a mâncat. Prin urmare susținerea inculpatului la instanța de fond, cum că, la ora 13,45, a consumat alcool, este nereală, cu atât mai mult cu cât este cert că, la ora 14,00, se afla în localitatea Sudrigiu, iar la ora 14,15 a fost angajat într-un eveniment rutier, între loc. Sudrigiu și Ștei. Ținând seama de distanța dintre loc. Gurani și loc. Sudrigiu, de afirmațiile inculpatului și ale martorului C.V. că a servit la masa de prânz supă, carne la grătar și cozonac, după ce în prealabil a ingerat tărie, este cert că inculpatul nu a consumat alcool, la ora 13,45, întrucât nu avea timpul necesar să ajungă la locul producerii evenimentului rutier la orele 14,15.
Pentru considerentele expuse, instanța de apel apreciază că, în declarația din data de 1 iulie 2003, inculpatul a spus adevărul cu privire la ora consumului și cantitatea de alcool ingerată.
Față de ora consumului de alcool, cantitatea ingerată și împrejurarea că apoi inculpatul a mâncat, este logic și firesc că acesta avea o alcoolemie în creștere la momentul producerii accidentului, cum corect a stabilit I.M.M.L. Mina Minovici București în varianta 1 (dos. 8539/2003 al Tribunalului Bihor).
Dacă instanța procedează la un examen complet și exact în sensul și spiritul criteriilor stabilite de art. 181alin. (2) C. pen. și acordă semnificația cuvenită faptului, deloc neglijabilă, că inculpatul a recunoscut consumul de țuică, cantitatea și tăria alcoolului consumat, că testarea sa cu alcotestul s-a realizat la două ore după producerea evenimentului rutier, la fel și recoltarea probei de sânge, că inculpatul nu are antecedente penale, este agent șef de poliție, are în întreținere un copil minor, că a colaborat cu organele judiciare, că a fost accidentat în urma impactului și cu toate acestea nu a părăsit locul faptei (declarația martorului B.T.; procesul verbal de cercetare la fața locului), se ajunge inevitabil la concluzia că sunt îndeplinite cerințele art. 181C. pen., nefiind necesară aplicarea represiunii penale, fiind suficientă aplicarea unei sancțiuni administrative în cuantum maximum, 10 milioane lei.
împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, criticându-le pentru nelegalitate, sub aspectul comiterii unei grave erori de fapt în interpretarea probelor, precum și a aplicării greșite a legii, atunci când s-a apreciat că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
împotriva acelorași hotărâri a declarat recurs și inculpatul P.M.V., criticându-le sub aspectul greșitei sale condamnări pentru o faptă care nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, ci constituie contravenție, în condițiile în care s-ar face o corectă aplicare a legii și s-ar da relevanță expertizei medico-legale întocmită de I.M.L. Mina Minovici București, ce atestă, ca urmare a calculării retroactive a alcoolemiei, valori ce nu atrag incidența legii penale.
Examinând decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 13, 171 și 18 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
1. în ceea ce privește recursul parchetului, acesta este întemeiat întrucât, deși instanțele de fond și apel au reținut în mod corect că, din probele administrate, reiese că inculpatul a consumat cca. 150 ml țuică, în jurul orelor 12,30, după care a servit supă, carne la grătar și cozonac, conducând apoi un autovehicul cu care a produs un accident de circulație, la orele 14,15, având astfel o alcoolemie în creștere, ce depășește limita critică de 0,80 gr. %o, acestea nu au făcut o evaluare corespunzătoare a gradului de pericolul social concret al faptei, apreciind în mod neîntemeiat că s-a adus o atingere minimă valorilor ocrotite de lege iar fapta, prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță. Aceasta, deoarece deși inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut, anterior săvârșirii faptei, o comportare corespunzătoare în familie și în societate, adoptând inițial o poziție sinceră în fața organelor de urmărire penală, pe parcursul procesului penal și-a modificat declarațiile privitor la cantitatea de alcool ingerată și momentul consumului, în scopul de a împiedica tragerea sa la răspundere penală, prevalându-se în acest sens de valorile relative obținute prin calcularea retroactivă a alcoolemiei bazată pe aceste date. Mai mult, instanțele nu au avut în vedere urmările produse, respectiv impactul cu un alt autovehicul și avarierea deloc nesemnificativă a celor două mașini, precum și vătămările suferite de inculpat și pasagera de ocazie pe care o transporta. Referitor la acest pasager, se poate remarca, încă o dată, nesinceritatea inculpatului, care a încercat să acrediteze ideea că a plecat la drum, după ce consumase alcool, fortuit de împrejurarea că uitase o armă de foc la o cunoștință și era imperios necesar să o recupereze, fiind cunoscut regimul strict de deținere, manipulare și încredințare către alte persoane a armelor de foc; ori, dacă aceste susțineri ar fi reale, nu se justifică acțiunea inculpatului de a se opri din drum pentru a lua pasageri de ocazie, cu atât mai mult cu cât nu îi erau cunoștințe, deoarece se presupune că se grăbea suficient de tare pentru a-și recupera arma din cauza căreia plecase la drum în condițiile stabilite.
Așadar, în afara celor câtorva date care caracterizează pozitiv persoana și conduita inculpatului, restul criteriilor stabilite de legiuitor pentru evaluarea în concret a gradului de pericol social al faptei, prevăzute de dispozițiile art. 181alin. (2) C. pen., respectiv, modul de săvârșire a faptei, împrejurările în care a fost comisă, urmarea produsă, precum și celelalte circumstanțe personale ale inculpatului, constând în poziția sa nesinceră pe parcursul judecății, pledează pentru formarea convingerii instanței, în sensul că fapta inculpatului nu este în mod vădit lipsită de importanță și că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege nu este minimă, astfel că prezintă pericolul social al unei infracțiuni, în speță cea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002.
Pentru considerentele expuse, înalta Curte, văzând și prevederile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, va casa ambele hotărâri atacate și, rejudecând, va condamna pe inculpat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002, la o pedeapsă în cuantumul minim prevăzut de acest text de lege. Totodată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiționată pe durata unui termen de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., urmând a atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., în condițiile art. 359 C. proc. pen.
2. Referitor la recursul inculpatului, care a susținut că fapta sa nu a fost prevăzută de legea penală, ci a constituit contravenție, deoarece alcoolemia în momentul producerii accidentului a fost mică de 0,80 gr. %o, înalta Curte a apreciat că acesta este nefondat, pentru aceleași considerente pentru care a admis recursul parchetului (motivele celor două recursuri a vizat soluții diametral opuse) astfel că, s-a avut în vedere dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielile judiciare avansate de stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2816/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5094/2005. Penal → |
|---|
