ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 428/ P din 3 decembrie 2004, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpații:
C.S. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul de 420 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani și 7 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 257 din 21 februarie 2002 a Judecătoriei Oradea, care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, cu adăugarea unui spor de 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.
C.R. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 78 alin. (1) din O.G. nr. 195/2002, același inculpat a fost achitat pentru infracțiunea de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
S-a menținut starea de arest a celor doi inculpați și s-a dedus din pedepsele aplicate, perioada reținerii, de la 18 august 2004 și arestarea preventivă de la 19 august 2004, la zi.
Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 50.500.000 lei despăgubiri civile către partea civilă F.O., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 5.500.000 lei fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență că, în noaptea de 13 august 2004, după ce consumaseră băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată F.O., într-un bar din localitatea Borz, cei doi inculpați, profitând de starea de ebrietate în care se afla acesta din urmă, l-au transportat cu autoturismul personal în localitatea Sudrigiu, unde, prin amenințarea cu cuțitul și lovirea cu pumnul i-au sustras suma de 47.500.000 lei și un telefon mobil în valoare de 3.000.000 lei. în urma agresiunii, la care a fost supusă, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat, pentru vindecare, 5 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 30/ A din 8 februarie , a respins, ca nefondate, apelurile prin care inculpații C.S. și C.R. cereau, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susținând că faptele nu au fost comise de aceștia, iar în subsidiar, redozarea pedepsei.
împotriva menționatelor hotărâri, cei doi inculpați, au declarat recurs, reiterând motivele de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., invocate în apel, referitoare la grava eroare de fapt comisă de cele două instanțe și la greșita individualizare a pedepselor.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în prezentul recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția celor doi inculpați, încadrarea juridică în prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru primul inculpat și în prevederile art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (21) lit. a) C. pen., pentru cel de al doilea inculpat, fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal prezentat de acesta, procesele verbale și fotografiile judiciare întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere și de confruntare, declarațiile martorilor D.A., P.I., L.A., I.F. și T.A., coroborate cu declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale), care au fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, fără dubiu că, în noaptea de 13 august 2004, profitând de starea de ebrietate în care se afla partea vătămată F.O., cei doi inculpați l-au transportat cu autoturismul personal în localitatea Sudrigiu, unde prin amenințări cu cuțitul și prin lovirea cu pumnii, i-au sustras suma de 47.500.000 lei și un telefon mobil în valoare de 3.000.000 lei.
Susținerile inculpaților, în sensul că nu au exercitat acte de violență asupra părții vătămate, care le-ar fi înmânat din proprie inițiativă suma de 2.800.000 lei și că acesta ar fi încercat să-l abuzeze sexual pe C.R. nu se confirmă.
Referitor la pedepsele aplicate se constată că acestea au fost corect individualizate, la stabilirea acestora instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv (gradul de pericol social sporit al infracțiunii comisă, pe timp de noapte, de două persoane împreună, prin amenințări și violențe, provocând victimei vătămări corporale) cât și persoana inculpaților, care au adoptat o poziție nesinceră în cursul procesului penal. Aplicarea sporului de 6 luni închisoare, inculpatului C.S. este, de asemenea, justificat, întrucât la data comiterii faptei acesta se afla în stare de recidivă.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de cei doi inculpați să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive, de la 18 august 2004, la 07 aprilie 2005, la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2335/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2348/2005. Penal → |
|---|
