ICCJ. Decizia nr. 2348/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 39 din 21 decembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a respins plângerea formulată de petiționarul H.C. împotriva soluției procurorului din 27 noiembrie 2003 dată în dosarul nr. 193/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Petiționarul H.C. a formulat plângere penală împotriva procurorului B.I., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), art. 246 și art. 266 alin. (2) și (3) C. proc. pen., susținând că în timpul cercetărilor din dosarul nr. 450/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, acesta a instigat martorii audiați să facă declarații mincinoase, declarații ce au dus la condamnarea petiționarului.
Procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, verificând plângerea penală în raport de actele dosarului de urmărire penală și a dosarelor de judecată a petiționarului în calitate de inculpat a concluzionat că procurorul B.I. nu se face vinovat de săvârșirea vreunei fapte penale și ca urmare a dat la 27 noiembrie 2003, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de acesta.
Prin referatul nr. 1176/VIII/1/2003 din 12 iunie 2003 procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționarul H.C. împotriva rezoluției procurorului.
De asemenea, instanța de fond verificând și dosarele de urmărire penală și cercetare judecătorească în care petiționarul a avut calitatea de inculpat a constatat că procurorul nu a săvârșit nici un abuz atunci când l-a trimis în judecată pe petiționar pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond petiționarul a declarat recurs, apreciind că procurorul B.I. se face vinovat de săvârșirea mai multor infracțiuni, și a solicitat anchetarea acestuia.
Din analiza actelor dosarului, înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, întrucât din cuprinsul acestora nu reiese că învinuitul și-ar fi depășit atribuțiile de procuror prin instigarea martorilor la declarații mincinoase în defavoarea petiționarului.
De altfel, vinovăția petiționarului în cursul procesului penal a fost dovedită, motiv pentru care a și fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav.
Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul H.C.
în baza dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul petiționar la plata obligațiilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2367/2005. Penal → |
|---|
