ICCJ. Decizia nr. 2356/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2356/2005
Dosar nr. 1373/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 8 aprilie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, l-a condamnat pe inculpatul B.C.A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri fără drept pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Prin sentinţa penală nr. 949/2003, definitivă, aceeaşi instanţă a revocat suspendarea executării sub supraveghere, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare în regim de detenţie.
La 30 iulie 2004, sub nr. 4307, pe rolul Tribunalului Bucureşti s-a înregistrat contestaţia la executare formulată de condamnatul B.C.A., întemeiată pe dispoziţiile art. 461 lit. d) C. proc. pen., solicitând înlocuirea pedepsei închisorii cu o sancţiune neprivativă de libertate, dintre cele prevăzute de noul C. pen., respectiv muncă în folosul comunităţii.
Prin sentinţa penală nr. 1427 din 11 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare cu motivarea că sancţiunea solicitată de contestator nu este prevăzută de Codul penal în vigoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, reiterând cererea sa de înlocuire a pedepsei închisorii cu o pedeapsă mai uşoară, conform noului Cod penal.
Prin Decizia penală nr. 1014 din 23 decembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.C.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, admiterea contestaţiei la executare şi reducerea pedepsei.
Examinând Decizia atacată, atât prin prisma motivului de recurs formulat, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
Condamnatul B.C.A. a formulat contestaţia la executare în temeiul dispoziţiilor art. 461 lit. d) C. proc. pen., invocând ca o cauză de micşorare a pedepsei prevederile noului Cod penal, solicitând, de fapt, înlocuirea pedepsei închisorii cu obligarea la muncă în folosul comunităţii, sancţiune prevăzută de noul Cod penal.
Potrivit dispoziţiilor art. 512 C. pen., acesta va intra în vigoare la un an de la data publicării în M. Of., adică la 29 iunie 2005.
Prin urmare, aplicarea sancţiunii solicitată de condamnat nu este posibilă în acest moment întrucât actul normativ care prevede această sancţiune nu este în vigoare.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul B.C.A. împotriva deciziei penale nr. 1014 din 23 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2357/2005. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
