ICCJ. Decizia nr. 2353/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2353/2005
Dosar nr. 346/2005
Şedinţa publică din 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 484 din 7 septembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen., de condamnatul V.I., cu privire la sentinţa penală nr. 333 din 26 octombrie 2000 a aceleiaşi instanţe.
S-a reţinut că, susţinerea condamnatului în sensul că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, nu constituie un caz de contestaţie la executare iar, pe de altă parte, această infracţiune nu a fost dezincriminată prin art. 1 din Protocolul nr. 4 la C.E.D.O.L.F. (textul se referă la alt gen de obligaţii contractuale).
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia nr. 537 din 13 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, solicitând să-i fie admisă contestaţia la executare în temeiul art. 461 lit. d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Contestaţia la executare întemeiată pe prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., nu poate fi admisă decât dacă a intervenit amnistia, prescripţia, graţierea, sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării, deci a unor împrejurări ce nu puteau fi avute în vedere la condamnare.
În consecinţă, instanţele au reţinut în mod corect că invocarea unor probleme de fond, cum ar fi lipsa de vinovăţie, sau dezincriminare imaginară a unei infracţiuni, nu poate constitui temei pentru contestaţie la executare, pentru că, altminteri, s-ar încălca autoritatea lucrului judecat a hotărârii de condamnare.
Ca atare, recursul condamnatului va fi respins, ca nefondat, acesta urmând să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.I. împotriva deciziei penale nr. 537 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2351/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2355/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
