ICCJ. Decizia nr. 2549/2005. Penal. Art. 220 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2549/2005
Dosar nr. 1479/2005
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
B.G., din Mandruloc nr. 348, judeţul Arad, cheamă în judecată pe I.M., comisar, Comandant al Poliţiei Lipova, pentru infracţiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Judecătoria Lipova, prin sentinţa penală nr. 93 din 4 iunie 2004, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 alin. (1) lit. h), cu aplicarea art. 2841 C. proc. pen., încetează procesul, cu motivarea că partea vătămată a lipsit, în mod nejustificat, la două termene consecutive.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi partea vătămată declară recurs, motivând că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Timişoara.
Tribunalul Arad, prin Decizia penală nr. 456/ R din 20 octombrie 2004, admite recursurile, casează sentinţa atacată şi trimite plângerea Curţii de Apel Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa penală nr. 15/ PI din 14 februarie 2005, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru infracţiunea de tulburare de posesie, cu motivarea că fapta nu există.
Prin aceeaşi sentinţă, partea vătămată este obligată să plătească 5.000.000 lei cheltuieli de judecată inculpatului şi 300.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi partea vătămată declară recurs.
Parchetul susţine că, dată fiind calitatea de comisar, comandant, a inculpatului, acesta nu putea fi trimis în judecată decât de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
La rândul ei, partea vătămată arată că în mod eronat inculpatul a fost exonerat de răspundere.
Recursurile sunt întemeiate.
În adevăr, potrivit art. 27 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, modificată şi completată prin Legea nr. 281/2003, raportat la art. 64 din Legea nr. 360/2002 dată fiind calitatea inculpatului, de comisar, comandant al Poliţiei oraşului Lipova şi, implicit, de organ de cercetare al poliţiei judiciare, el putea fi trimis în judecată numai de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Ca atare, sentinţa atacată este supusă casării, deoarece, în cauză, nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după calitatea persoanei, iar instanţa nu a fost sesizată legal [(art. 3859 pct. 1, 2 din C. proc. pen.)].
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., cauza va fi trimisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin admiterea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei penale nr. 15 din 14 februarie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe M.I.
Admite recursul declarat de partea vătămată B.G. împotriva aceleiaşi sentinţei.
Casează sentinţa atacată.
Trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Timişoara în vederea efectuării urmăririi penale faţă de inculpatul M.I., pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 220 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 256 NCP)
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2452/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2553/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
