ICCJ. Decizia nr. 2395/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2395/2005
Dosar nr. 1393/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1651 din 22 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti a fost condamnat inculpatul M.I. la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat prevenţia de la 18 februarie 2004 la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 18 februarie 2004, inculpatul M.I. a procurat o doză de heroină pentru martorul B.M.D. contra sumei de 500.000 lei. Martorul şi inculpatul au fost imediat imobilizaţi după efectuarea tranzacţiei, asupra lor găsindu-se drogul respectiv banii reprezentând preţul acestuia.
Prin Decizia penală nr. 79/ A din 2 februarie 2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului Marin Ion care a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei şi reducerea pedepsei.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care a cerut schimbarea încadrării juridice dată faptei din art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeaşi lege, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea dispoziţiilor art. 2 şi 4 din Legea 143/2000 rezultă că diferenţa de esenţă între infracţiunile reglementate în aceste dispoziţii este aceea că în timp ce operaţiile privind circulaţia drogurilor în cazul art. 4 din aceeaşi lege, se face în scopul consumului propriu pentru care legea prevede o pedeapsă mai uşoară în cazul art. 2 din aceeaşi lege, operaţiile privind circulaţia acestor substanţe se face în alt scop decât consumul propriu adică pentru consumul altuia.
Or, în cauză este evident că inculpatul a procurat o doză de heroină lui B.M.D. căruia i-a vândut-o cu 500.000 lei.
Aşa fiind, fapta lui constituie infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 şi nu aceea prevăzută de art. 4 din aceeaşi lege.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi s-au redus limitele pedepsei în cauză.
În raport şi de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa a făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Prin urmare, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul, ca nefondat, şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa detenţia preventivă din durata pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I. împotriva deciziei penale nr. 79/ A din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 februarie 2004 la 8 aprilie 2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2386/2005. Penal. Recuzare recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2427/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
