ICCJ. Decizia nr. 2649/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2649/2005
Dosar nr. 2322/2005
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 6 aprilie 2005, pronunţată în dosarul penal nr. 2857/P/2005, Curtea de Apel Timişoara a dispus menţinerea măsurii arestării preventive a inculpatului N.A. pe timp de 60 zile.
Instanţa de fond, investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 219/ PI din 7 martie 2005 a Tribunalului Timiş prin care sus-numitul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor, prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a constatat că temeiurile care au determinat arestarea acestuia impun în continuare privarea sa de libertate.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs inculpatul, fără a arăta motivele de casare.
Verificând din oficiu hotărârea instanţei de fond sub aspectul motivelor de casare conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24 octombrie 2004, fiind trimis în judecată pentru săvârşirea unei tentative la infracţiunea de tâlhărie şi a unei infracţiuni de tâlhărie, ambele în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Instanţa de judecată a fondului a apreciat că acesta se face vinovat de faptele reţinute în sarcina sa şi l-a condamnat la pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare.
Starea de arest a inculpatului a fost menţinută pe tot parcursul cercetării judecătoreşti.
Întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, impunându-se în continuare privarea de libertate a acestuia, instanţa de fond, în conformitate cu prevederile art. 160b C. proc. pen., a menţinut-o.
Curtea constată că soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, astfel că va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva încheierii din 6 aprilie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. 2857/P/2005.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 261/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2650/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
