ICCJ. Decizia nr. 2568/2005. Penal. Revocare măsură. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2568/2005
Dosar nr. 2267/2005
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, a solicitat revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată condamnatului I.D.C.
S-a arătat în motivarea sesizării că sus numitul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 301 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa, la o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni închisoare, dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condiţiile impuse de art. 863 lit. a) – f) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), raportat la alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), supravegherea fiind încredinţată S.R.S., că deşi condamnatul a fost înştiinţat să se prezinte la sediul serviciului pentru realizarea măsurilor de supraveghere dispuse de instanţă, acesta nu a putut fi găsit întrucât nu mai locuieşte la adresa cunoscută.
Prin sentinţa penală nr. 399 din 8 octombrie 2004, Tribunalul Dâmboviţa, admiţând cererea S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată condamnatului I.D.C., prin sentinţa penală nr. 301 din 26 iunie 2003 a Tribunalului Dâmboviţa.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin adresa Poliţiei Mun. Târgovişte, a rezultat că numitul I.D.C. a locuit până în luna martie 2004, în comuna Aninoasa, sat Săteni, jud. Dâmboviţa, la bunicul său, după care a plecat cu părinţii din ţară, astfel că a încălcat obligaţiile stabilite de instanţă, fiind îndeplinite prevederile art. 864 alin. (2) C. pen., pentru a dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Sentinţa a fost atacată cu apel de condamnat, considerând-o nelegală şi netemeinică, fără însă a motiva în vreun mod apelul.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 9 din 21 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul I.D.C. împotriva sentinţei penale nr. 399 din 8 octombrie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa.
Nemulţumit de această hotărâre, bunicul condamnatului I.D.C., pe nume I.C., a declarat recurs.
Curtea, examinând prevederile art. 3852 şi art. 362 C. proc. pen., urmează a reţine că potrivit acestor texte de lege, bunicul, unui inculpat sau în cazul nostru, al condamnatului, nu are recunoscut dreptul, de a putea declara recurs pentru şi în numele nepotului (în speţă era şi major încă de la data soluţionării fondului).
Ca atare, recursul declarat de această persoană, va fi respins, ca inadmisibil şi potrivit art. 192 C. proc. pen., dată fiind culpa procesuală a acesteia, va fi obligată a suporta cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de I.C., pentru inculpatul I.D.C. împotriva deciziei penale nr. 9 din 21 martie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 261/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
