ICCJ. Decizia nr. 2609/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 348 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Suceava a schimbat în temeiul art. 334, încadrarea juridică, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c), în infracțiunile de furt calificat și lovire, prevăzute de art. 208,art. 209 alin. (1) lit. f) și g) și art. 180 alin. (2) C. pen.
în baza art. 208 alin. (1) lit. f) și g) C. pen., cu aplicarea art. 74 și 76 din același cod, l-a condamnat pe inculpatul R.P.A., la 2 ani închisoare.
în baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timp de 4 ani.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) și a art. 10 lit. c) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
în fapt s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Militar Teritorial București a fost trimis în judecată R.P.A., pentru săvârșirea în luna iulie 2003, a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.
în actul de sesizare a instanței s-a reținut că inculpatul soldat R.P.A., încorporat în luna octombrie 2002, îndeplinindu-și serviciul militar la U.M. 0829 București, a beneficiat la sfârșitul lunii iulie 2003, de câteva zile de concediu medical, perioadă în care s-a deplasat în localitatea de domiciliu.
Deplasarea de la București, la Botoșani a făcut-o cu trenul, călătorind în același compartiment cu partea vătămată V.G., iar pe durata călătoriei, cei doi au consumat bere și un litru de palincă.
Ajunși în stația Suceava Nord, în jurul orelor 23.00 cei doi au coborât și în timp ce se deplasau înspre partea de sud a gării, inculpatul l-a lovit cu pumnul în față și l-a doborât pe V.G. în timp ce partea vătămată se afla căzută la pământ, inculpatul l-a deposedat de telefon, 200 dolari SUA și 3.300.000 lei, după care a dispărut.
Pe baza semnalmentelor furnizate de partea vătămată, care a reclamat fapta a doua zi; inculpatul a fost identificat, iar în fața organelor poliției a restituit bunurile sustrase.
Potrivit certificatului medico-legal depus la dosar, partea vătămată a prezentat leziuni care au necesitat pentru vindecare, 2 - 3 zile de îngrijiri medicale.
Interpretând probele administrate și mai ales, declarația dată de partea vătămată în cursul cercetării judecătorești, când partea vătămată și-a schimbat radical declarația și plângerea adresată organelor de poliție judiciară, tribunalul a solicitat încadrarea juridică în infracțiunile de furt calificat și lovire prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. f) și g) și art. 180 alin. (2) C. pen. S-a motivat că partea vătămată a declarat că în urma consumului de alcool a ațipit, iar la coborârea din tren și-a dat seama că-i lipsește telefonul pe care-l împrumutase inculpatului și suma de 300 dolari SUA și 3.500.000 lei, s-a grăbit să-l ajungă din urmă pe inculpat, când a alunecat pe parapet și s-a lovit la fața.
Având în vedere și declarația inculpatului care a arătat că nu-și amintește să-l fi lovit pe tovarășul de drum, însă, când s-a trezit din beție, și-a dat seama că are asupra sa telefonul și câteva milioane de lei și sute de dolari SUA, prima instanță a operat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și a solicitat încadrarea juridică.
împotriva sentinței a declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, susținând că instanța de fond a dat o încadrare juridică greșită faptei săvârșite de inculpat.
Prin decizia penală nr. 83 din 14 martie 2005, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Suceava, apelul a fost admis, sentința desființată și inculpatul condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie de art. 211 alin. (2) și art. 6 C. pen.
Nemulțumit de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a atacat-o cu recurs. A invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 17, încadrarea juridică dată faptei fiind greșită, iar în subsidiar motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14, greșita individualizare a pedepsei prin nereținerea de circumstanțe atenuante.
Recursul este fondat, numai în ce privește motivul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Din cuprinsul actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei rezultă că instanța de apel a dat faptei săvârșite de inculpat, încadrarea juridică legală.
Din examinarea declarațiilor date de inculpat în cursul în urmăririi penale, la 2 august 2003 și 12 decembrie 2003, coroborate cu plângerea părții vătămate, declarația acestuia în cursul urmăririi penale și actul medico-legal depus de partea vătămată, rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie, și nu infracțiunea de furt. Astfel, în prima declarație, inculpatul a arătat că în timp ce consumau băuturi în tren, l-a lovit cu pumnul în zona feței, iar în urma loviturii, partea vătămată a rămas nemișcată pe banchetă. în legătură cu bunurile, a arătat că telefonul se afla asupra sa, pentru că vorbise cu câtva timp mai înainte cu prietena sa, iar banii i-a luat din buzunarul părții vătămate, considerând că acesta i-a rămas dator de la băutură.
în a doua declarație a susținut că nu-și amintește să fi lovit partea vătămată și că aceasta a rămas în tren. Despre bani susține că i-a luat, pentru că partea vătămată îi rămăsese datoare pentru băutură.
în fine, în a treia declarație a arătat că nu reține împrejurările în care a intrat în posesia bunurilor și că este posibil să nu fi lovit partea vătămată.
Partea vătămată a susținut constant în faza urmăririi penale că a fost lovit de inculpat care i-a luat banii în gară, și nu în tren și că la Buzău i-a dat inculpatului, 30.000 lei să cumpere palincă.
Din actul medico-legal nr. 333/A din 1 august 2003, al Serviciului de Medicină Legală Suceava, rezultă că partea vătămată prezenta pe regiunile suprasprâncenară orbitară și suborbitomalară o echimoză violacee de 10/6 cm, ce a putut fi produsă prin lovire cu pumnul la data de 30 iulie 2003.
Așa fiind, declarațiile date în cursul cercetării judecătorești, când inculpatul și partea vătămată s-au împăcat și s-au pus de acord, partea vătămată declarând că a alunecat pe un parapet și s-a lovit la față, au fost înlăturate motivat de instanța de apel.
în ce privește critica referitoare la individualizarea greșită a pedepsei prin care a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, se constată că este fondată.
Fără a minimaliza pericolul social al faptei comisă de inculpat și cu toate că instanța de apel i-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., se constată că nu au fost avute în vedere datele referitoare la persoana inculpatului și condițiile în care a fost săvârșită fapta. Având în vedere faptul că inculpatul este tânăr, în vârstă de 22 ani la data comiterii faptei, nu a mai săvârșit fapte penale, a restituit bunurile părții vătămate, iar fapta a fost săvârșită în stare de ebrietate, după ce împreună cu partea vătămată au consumat băuturi alcoolice, instanța de apel putea ajunge la concluzia că sunt temeiuri suficiente că inculpatul poate fi reeducat și prin aplicarea unei pedepse sub limita minimă, a textului de lege care incriminează tâlhăria comisă de acesta și să recunoască circumstanțe atenuante, cu consecință reducerea pedepsei.
Pentru considerentele arătate, recursul a fost admis, decizia casată și rejudecând, prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și b) și art. 76 C. pen., pedeapsa a fost redusă de la 5 ani închisoare, la 2 ani închisoare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2820/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2446/2005. Penal → |
|---|
