ICCJ. Decizia nr. 2341/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 544 din 16 noiembrie 2004, a Tribunalului Galați, a fost condamnat inculpatul S.I., la o pedeapsă de 14 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 10 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 6 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav prevăzut de art. 20 din același cod, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) din același cod, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 4/5 noiembrie 2003).
în baza art. 33 lit. b), a art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen., a fost aplicat inculpatului S.I., pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, sporită la 15 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 10 ani.
în baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală nr. 1106 din 26 noiembrie 2002, a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la 9 decembrie 2002, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen. și s-a dispus executarea acestei pedepse, alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel că în total, inculpatul S.I. va executa o pedeapsă principală de 16 ani închisoare.
A fost condamnat inculpatul S.N., la o pedeapsă de 10 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 8 ani, pedeapsă ce se va executa conform art. 66 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 din același cod, raportat la art. 174 alin. (1) și art. 176 lit. b) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) din același cod (fapta din 4/5 noiembrie 2004).
în baza art. 33 lit. b), a art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., i-a fost aplicat inculpatului S.N., pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare, sporită la 11 ani închisoare, precum și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata a 8 ani.
Conform art. 71 C. pen., a aplicat inculpaților S.I. și S.N., pedeapsa accesorie a interzicerii tuturor drepturilor, prevăzută de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a celor doi inculpați; în baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedepsele principale aplicate acestora, durata reținerii și arestării preventive, de la 18 martie 2004, la zi.
în baza art. 14 C. proc. pen. și art. 1003 C. civ., i-au obligat pe inculpați, în solidar, la plata următoarelor sume cu titlu de daune morale:
- 30.000.000 lei către partea vătămată M.T.;
- 30.000.000 lei, către partea vătămată C.D.;
- 5.000.000 lei, către partea vătămată C.M.C.
A constatat că partea vătămată C.M.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
în baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli avansate de stat, din care suma de 1.968.000 lei reprezentând costul expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
S-a dispus ca onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 800.000 lei, să se vireze către Baroul de Avocați, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
în fapt, s-a reținut că inculpații S.I. și S.N. locuiesc în satul Berheci, comuna Gohor, județul Galați, iar în apropierea locuinței acestora, mai spre câmp, au locuință și locuiesc și părțile vătămate M.T., C.D., C.M.C. și C.I.L.
De menționat este faptul că părțile vătămate M.T. și C.D. trăiesc în concubinaj, iar părțile vătămate C.M.C. și C.I.L. sunt minori în vârstă de 6 ani și respectiv, 10 ani.
în ziua de 4 noiembrie 2003, inculpatul Sandu Ioan a avut un conflict cu C.A., astfel că inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe familia părții vătămate M.T. și să le dea foc.
Pentru a se pune în aplicare hotărârea luată, inculpatul S.I. a invitat la locuința sa pe martorii H.N. și H.Ș., le-a dat o găleată de vin, după care, de față fiind și inculpatul S.N., le-a propus să incendieze locuința lui M.T., unde știa că locuiesc și ceilalți membri, respectiv părțile vătămate C.D., C.M.C. și C.I.L.
Martorii H.N. și H.Ș. au refuzat să dea curs propunerii inculpatului și au plecat la domiciliile lor.
După plecarea martorilor, inculpații S.I. și S.N. au continuat să consume băuturi alcoolice și au luat hotărârea să meargă împreună să incendieze casa lui M.T.
Aflați sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orei 1.00, în plină noapte, inculpații s-au deplasat la M.T., cu o căruță încărcată cu coceni de porumb și înarmați cu furci și cu o secure.
Inculpații au dus căruța în fața casei părții vătămate, au descărcat coceni în fața ușii și au dat foc.
Din cauza fumului, părțile vătămate M.T., C.D., C.M.C. și C.I.L. s-au trezit și au încercat să iasă din casă, pentru a scăpa de foc.
Inculpații s-au așezat în apropierea ușii și cu securea și cu furcile cu care erau înarmați, au început să strige "să moară țiganii, să stârpim țiganii" și astfel, cu aceste amenințări, au împiedicat părțile vătămate să iasă din casă.
Mai mult, pentru a împiedica ieșirea din casă, inculpații aruncau spre interior, coceni de porumb aprinși.
Locuința a luat repede foc și numai după ce s-au convins că locuința și părțile vătămate vor arde, inculpații au luat căruța și au plecat .
După plecarea inculpaților au reușit să iasă din casă pe rând, părțile vătămate C.D., M.T., C.I.L. și C.M.C.
La ieșirea prin foc, partea vătămată M.T. a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2 - 3 zile îngrijiri medicale, iar partea vătămată C.M.C., leziuni ce au necesitat pentru vindecare, 23 - 25 zile îngrijiri medicale.
Partea vătămată C.D. a reușit să anunțe pompierii, prin telefon, de la locuința martorului C.J.
Amenințările proferate de inculpați la adresa părților vătămate au fost auzite și de vecini, martorii C.J., Ș.M., V.I., martori care susțin că i-au auzit pe inculpați spunând: "am scăpat de țigani, au ars țiganii".
Pompierii ajunși la fața locului au constatat că, în urma incendiului provocat de inculpați, au ars 16 mp acoperiș, învelitoarea, ușile, ferestrele, bunurile din interior, stabilind că incendiul a fost produs prin folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera incendiul, primele materiale care au ars fiind cocenii de porumb.
După ce incendiul a fost stins și au plecat pompierii, inculpați au ieșit din nou în stradă și continuau să spună: "am dat foc la țigani, au ars țiganii".
Atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, inculpații au negat că ar fi incendiat casa părților vătămate, cu intenția de a le omorî, susținând că, probabil, incendiul a izbucnit de la soba aflată în casa părților vătămate.
S.I. a susținut că în după amiaza zilei de 5 noiembrie 2003, a fost singur la domiciliul său, fiul său S.N. și soția sa fiind plecați de două săptămâni la fiica sa, P.D., ce locuiește în aceiași comună.
A susținut că între orele 17.00 - 23.00, la locuința s-a aflat martorul B.I., care l-a ajutat să își refacă niște geamuri sparte și să sudeze niște materiale.
După plecarea martorilor s-a culcat târziu, trezindu-se abia a doua zi, la orele 7.00 și, mergând la martorul V.D., a aflat că arsese casa părților vătămate.
A negat că s-ar fi întâlnit în seara respectivă cu martorii H.N. și H.. și că ar fi consumat cu aceștia băuturi alcoolice, propunându-le apoi să incendieze casa părților vătămate.
în ceea ce-l privește pe inculpatul S.N., acesta a susținut că în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2003 s-a aflat la domiciliul surorii sale, P.D., fiind bolnav. Nu a ieșit din casă în noaptea din 5 spre 6 noiembrie 2003 și nu s-a întâlnit în aceea seară cu frații H.N. și H.Ș. și nici cu tatăl său, inculpatul S.I.
S-a apreciat că apărările inculpaților sunt, însă, înlăturate de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, părțile vătămate C.D. și M.T., precum și minorii C.M.C. și C.L.I., în vârstă de 6 ani și respectiv, 10, au arătat fiecare că în noaptea din 5 spre 6 noiembrie 2003, în jurul orelor 1.00, cei doi inculpați au adus ciocane de porumb în fața ușii casei lor și le-au dat foc, incendiind casa.
Atunci când au încercat să iasă din casă, afară, cei doi inculpați i-au împins cu furca înapoi și i-au împiedicat să iasă din casă, care ardea.
Prima care a reușit să fugă din casă a fost partea vătămată C.D. care a fugit în comună, alertând consătenii, celelalte trei părți vătămate reușind să iasă din casă, după ce inculpații s-au îndepărtat de locul faptei.
Martorul H.N., audiat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a relatat că în seara respectivă, în jurul orelor 20.30, inculpatul S.I. a venit la domiciliul său și l-a invitat la el acasă să consume băuturi alcoolice, spunând că este bucuros, deoarece soția și băiatul (inculpatul S.N.), cu care fusese certat, s-au întors la el acasă.
Martorul H.N. a mers împreună cu fratele său, H.Ș. (care nu a putut da declarații din pricina stării precare de sănătate, ulterior decedând) și cu fiica sa, în vârstă de 13 ani, la domiciliul inculpatului S.I., unde a crezut că se mai aflau S.N. și mama acestuia.
Frații H.N. și H.Ș. au consumat băuturi alcoolice împreună cu S.I., de față fiind și inculpatul S.N., iar la un moment dat, inculpatul S.I. le-a propus celor doi frați să meargă să dea foc părților vătămate pe care era foarte supărat.
Cei doi frați nu au acceptat propunerea și au plecat acasă, martorul H.N. aflând de la soția sa, a doua zi, la ora 5.00 dimineața, că a văzut-o în stradă pe partea vătămată C.D. care aștepta o mașină a salvării și care spunea că inculpații S.I. și S.N. le-au dat foc la casă.
Tot de la soția sa, martorul H.N. a aflat că în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2003, în jurul orelor 2.00, inculpatul S.N. a venit la restaurantul benzinăriei P. din localitate.
Martorul B.I. a arătat că în noaptea respectivă a auzit cum partea vătămată C.D. striga în stradă că inculpații S.I. și S.N. i-au dat foc la casă.
La mai puțin timp a venit la poarta sa, și partea vătămată M.T., care i-a spus că cei doi minori au rămas în casa incendiată de inculpați.
Martorul a mers la locul incendiului și a văzut pe cei doi inculpați înarmați cu o furcă și cu o secure, aceștia punând coceni pe foc, întețindu-l.
Cei doi minori au reușit să iasă din casă, înainte ca martorul să intervină, iar acesta i-a luat și i-a dus la el acasă, unde aștepta partea vătămată M.T.
Martorul B.G. a văzut cum ardea casa părților vătămate și că în jurul acesteia fuseseră puși coceni pentru a fi aprinsă casa.
Martora V.I. a fost trezită în jurul orelor 2.00 dimineața de inculpatul S.I., care i-a cerut niște țigări de la soțul ei.
Martorul C.J. a arătat că în noaptea respectivă, în jurul orelor 12.30 - 01.00 a venit la domiciliul său, partea vătămată C.D. care plângea, spunând că inculpații S.I. și S.N. i-au dat foc la casă.
La puțin timp, martorul a văzut în stradă pe S.I. și S.N., primul spunând că a dat foc la casa părților vătămate, și că astfel "a scăpat Berheciul de țigani".
S-a apreciat că martorii propuși în apărare de inculpați nu fac dovada nevinovăției acestora.
Astfel, martorul C.A. a declarat că în toamna anului 2003, inculpatul S.N. a stat o perioadă, împreună cu mama sa, la martora P.D., dar nu a putut preciza care a fost exact acea perioadă.
Martorul B.I. a arătat că după amiaza zilei de 5 spre 6 noiembrie 2003 a fost la domiciliul inculpatului S.I., unde l-a ajutat la unele reparații, până în jurul orelor 23.00.
A văzut că inculpatul S.I. este singur și a aflat de la acesta că S.N. este la sora sa, P.D., pentru a-și pune ventuze.
Această depoziție nu se coroborează, însă, cu declarația martorului H.N. care a arătat că în seara respectivă, în jurul orelor 20.30 - 21.00 a mers la domiciliul inculpatului S.I., unde se mai aflau inculpații S.N. și mama acestuia.
Martorul P.G. a arătat că în perioada 25 octombrie - 15 noiembrie 2003, S.N. a stat la domiciliul său, însă a precizat că în fiecare noapte, acesta mergea la o asistentă din vecini, pentru a face injecții.
Referitor la acest aspect însă, martora P.D., sora inculpatului S.N. a arătat cu certitudine că în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2003 nu s-a aflat la locuința sa.
A precizat martora, că în toamna anului 2003, inculpatul a locuit la ea două săptămâni, însă în ziua de 5 noiembrie 2003, în jurul orelor 16.00, acesta a plecat de la ea, fără a mai reveni în acea noapte.
Cum declarația martorei este dată la 27 noiembrie 2003, la nici două săptămâni de la data faptei, instanța de fond a apreciat-o ca fiind credibilă, urmând să înlăture, ca nesinceră, declarația martorului P.G.
în sfârșit, referitor la modalitatea de izbucnire a incendiului, din procesul-verbal de incendiu nr. 90 din 6 noiembrie 2003, întocmit de Grupul de Pompieri al județului Galați, Subunitatea Tecuci, a rezultat că focarul inițial a fost în curte și că incendiul s-a produs prin folosirea intenționată a sursei de aprindere, pentru a genera focul.
în acest fel, susținerile inculpaților, cum că focul ar fi izbucnit de la soba părților vătămate, sunt înlăturate.
S-a mai arătat că intenția inculpaților, de a suprima viața părților vătămate, este evidentă și rezultă din modul în care au conceput săvârșirea infracțiunii (incendierea casei la nivelul ușii de acces și împiedicarea prin violență a părților vătămate de a părăsi casa) și din comportamentul inculpaților din timpul și după săvârșirea faptei, aceștia strigând "să moară țiganii" și "am scăpat de țigani".
La individualizarea pedepselor apelate, instanța a ținut seama de faptul că cel care a avut ideea comiterii faptelor și a avut o contribuție mai însemnată la acestea, este inculpatul S.I. (cel care se afla în conflict cu părțile vătămate). Și că acesta a atras în activitatea infracțională și pe fiul său, inculpatul S.N.
De asemenea, a ținut seama de faptul că inculpatul S.N. nu are antecedente penale, în vreme ce inculpatul S.I. se află în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., fiind condamnat anterior la un an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării (sentința penală nr. 1106/2002, a Judecătoriei Tecuci, definitivă prin neapelare la 9 decembrie 2002).
în ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că în cursul urmării penale, partea vătămată minoră C.M.C., s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 5.000.000 lei.
Părțile vătămate M.T. și C.D. au solicitat de la inculpați, suma de 70.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile sau obligarea inculpaților la ridicarea casei distruse.
Partea vătămată C.I.L. nu a formulat pretenții civile în cauză.
Instanța a reținut că părțile vătămate nu au adus probe care să dovedească daunele materiale suferite, în schimb suferințele prin care acestea au trecut, șocul produs de tentativa de omor îndreptată împotriva lor, durerea și tracasarea pricinuită de pierderea locuinței în pragul iernii, justifică acordarea unor sume de bani cu titlu de daune morale, care să le aducă o minimă compensație pentru problemele cauzate de inculpați.
în consecință, ținând seama de toate datele cauzei, instanța i-a obligat pe inculpați, în solidar, la plata a câte 30.000.000 lei daune morale către fiecare dintre părțile vătămate M.T. și C.D. și la plata sumei de 5.000.000 lei, daune morale, către partea vătămată C.M.C.
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de aceștia; instanța de control judiciar a îndreptat hotărârea primei instanței, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului S.I., stabilind acestuia, o pedeapsă legală.
Cu privire la primul motiv de recurs formulat de inculpați, care vizează achitarea, întrucât nu au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor și pentru care au fost condamnați, înalta Curte a apreciat că acesta nu este fondat.
Astfel, susținerile inculpaților, în sensul că nu au săvârșit faptele, sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Din declarațiile martorului H.N. reiese că cel care a avut ideea săvârșirii infracțiunilor este inculpatul S.I., care le-a propus acestui martor și fratelui său, H.Ș. (decedat) să-i ajute pe el și pe fiul său, coinculpatul S.N., să incendieze locuința părților vătămate, propunere care, însă, nu a fost acceptată.
Părțile vătămate au arătat în declarațiile date, că cei doi inculpați, în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2003, în jurul orelor 1.00 le-au incendiat locuința, punând coceni în ușă, pe care i-au aprins, fiind înarmați cu furci și secure și împiedicându-le să iasă afară din casă.
De asemenea, martorul B.I. a declarat că la lumina focului a recunoscut pe S.N. și S.I. care puneau coceni pe foc și strigau "să ardă ciorile".
Martorul C.J. a arătat că, în noaptea respectivă, în jurul orelor 12.30 - 1.00 a fost trezit de partea vătămată C.D., care l-a rugat să anunțe pompierii, pentru că S.I. și S.N. i-au incendiat locuința, iar, la scurt timp, martorul a văzut în stradă pe inculpați și a auzit cum S.I. spunea că a dat foc casei părților vătămate și că "a scăpat Berheciul de țigani".
De altfel, toți ceilalți martori audiați au arătat că, din spusele sătenilor, cei care au incendiat casa părților vătămate, sunt inculpații S.I. și S.N.
Martorii propuși de inculpați au declarat că nu cunosc din ce motive au fost propuși ca martori, că nu cunosc nimic și că au auzit prin sat că inculpații sunt autorii faptelor.
Inculpatul S.I. a susținut că în după amiaza zilei de 5 noiembrie 2003 a fost singur la domiciliul său, întrucât fiul și soția sa erau plecați de două săptămâni la fiica sa, P.D., care locuiește în aceeași comună.
A mai susținut că, între orele 17.00 - 23.00 la locuința sa s-a aflat martorul B.I., care l-a ajutat să își refacă niște geamuri sparte și să sudeze niște materiale. A mai declarat că, după ce a rămas singur, s-a culcat, trezindu-se a doua zi pe la orele 7.00, când a aflat de la martorul V.D., că arsese casa părților vătămate.
Declarația martorului B.I. este contrazisă, însă, de declarația martorului H.N. care a arătat că inculpatul S.I. nu era singur în seara respectivă, ci împreună cu fiul său, S.N. și mama acestuia (soția inculpatului S.I.).
Inculpatul S.N. a susținut că în noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2003 s-a aflat la domiciliul surorii sale, P.D., fiind bolnav, că nu a ieșit din casă în acea noapte, și că nu s-a întâlnit în acea seară cu frații H., și nici cu tatăl său, S.I.
Declarația acestui inculpat este contrazisă, însă, de declarația martorei P.D., care afirmă că în noaptea de 5 sper 6 noiembrie 2003, fratele ei S.N. nu a fost la domiciliul său, "absolut deloc".
De asemenea, susținerile inculpaților, că focul ar fi izbucnit de la soba părților vătămate, sunt înlăturate și de procesul-verbal de incendiere nr. 90 din 6 noiembrie 2003, întocmit de Grupul de Pompieri al județului Galați, Subunitatea Tecuci, din care rezultă că focarul inițial a fost în curte și că incendiul s-a produs prin folosirea intenționată a sursei de aprindere pentru a genera focul.
în consecință, întreg ansamblul probator administrat în cauză dovedește cu certitudine vinovăția inculpaților pentru săvârșirea faptelor reținute în sarcina acestora și pentru care au fost condamnați.
Este de menționat în acest sens că în cursul urmăririi penale, inculpatul S.I. a cerut să fie chemate partea vătămată M.T., pentru "a cădea la o înțelegere", solicitare care vine să dovedească, în plus, vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs formulat de inculpați, care vizează reținerea circumstanțelor atenuante și reducerea pedepselor aplicate, înalta Curte a apreciat că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor, limitele de pedepse prevăzute de lege, cât și de circumstanțele personale (atitudinea procesuală nesinceră a inculpaților care nu au recunoscut săvârșirea faptelor, faptul că inculpatul S.N. nu are antecedente penale, iar inculpatul S.I. se afla, la momentul săvârșirii faptei, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.; faptul că inculpatul S.I. a avut ideea comiterii faptelor și o contribuție mai mare la săvârșirea acestora, abrogându-l în activitatea infracțională și pe fiul său, inculpatul S.N.), aspecte ce au condus la stabilirea unor pedepse care, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, sunt în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei, astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.
Așa încât, în cauză nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor, fiind nefondat și al doilea motiv de recurs formulat în subsidiar, de către inculpați.
Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.
împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpații S.I. și S.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin sentința penală nr. 9 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de minori și familie, a admis apelurile declarate de parchet și inculpați și casând în parte hotărârea atacată, a decis:
- reducerea pedepsei de la 14 ani, închisoare la 11 ani închisoare, pedeapsă aplicată inculpatului S.I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, urmând ca inculpatul, după contopirea pedepselor și revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare, să execute pedeapsa principală de 13 ani închisoare, și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 10 ani;
- înlăturarea dispozițiilor prin care au fost obligați în solidar la plata daunelor morale de 30.000.000 lei către partea vătămată C.D.;
- respingerea, ca nefondată, a pretențiilor civile solicitate de părțile vătămate M.T. și C.D., în sumă de 70.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale;
- a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
împotriva acestei decizii au declarate recurs, inculpații, criticând hotărârile atacate pentru netemeinicie și nelegalitate, astfel cum a fost menționat în practica prezentei decizii.
Analizând actele dosarului, înalta Curte a constatat că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
← ICCJ. Decizia nr. 2446/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 962/2005. Penal → |
---|