ICCJ. Decizia nr. 2893/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 13 din 22 februarie 2005, pronunțată în dosarul penal nr. 187/2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins plângerea formulată de petiționarul I.A. împotriva rezoluției din 18 septembrie 2003, pronunțată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dată în dosarul nr. 135/P/2003.
S-a menținut, ca legală și temeinică, rezoluția atacată.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarul a fost obligat la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Petiționarul I.A. a formulat plângere penală împotriva numitului C.N., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), constând în aceea că, în calitate de președinte al Tribunalului Hunedoara, a refuzat să judece o cauză civilă în care avea calitatea de reclamant și a refuzat să-i elibereze acte dintr-un dosar, respectiv copie de pe o sentință.
Prin rezoluția din 18 septembrie 2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dată în dosarul nr. 135/P/2003, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul C.N., întrucât fapta nu există.
Petiționarul I.A. a lucrat o perioadă de timp, în calitate de preot protopop greco-catolic în orașul Orăștie. Demiterea sa din funcție a generat un conflict de interese între petent și Episcopia Greco-Catolică de Lugoj, reprezentată de episcopul A.M.
Ca urmare, petentul a formulat mai multe acțiuni civile, solicitând eliberarea carnetului de muncă, plata unor drepturi salariale restante și cercetarea episcopului A.M., pentru insultă și calomnie.
Cauzele au fost soluționate de instanțele judecătorești, asigurându-i-se petiționarului toate drepturile procesuale, iar hotărârile au fost atacate cu recurs, la instanțele de control judiciar.
Din examinarea actelor premergătoare efectuate în cauză, a rezultat că făptuitorul C.N., președintele Tribunalului Hunedoara, nu a participat la judecarea cauzelor civile invocate de petent, iar în ceea ce privește obținerea unor copii, comunicări sau extrase, trebuiau respectate dispozițiile și procedura expres prevăzută de lege și de Regulamentul de organizare și funcționare a instanțelor judecătorești.
în atare condiții, instanța de fond a apreciat fapta reclamată nu există, astfel încât rezoluția procurorului este legală.
Mai mult, nu era atribuția personală a făptuitorului să-i elibereze petentului, copii de pe documentele din dosar, iar acesta nu a acționat în nici un mod pentru a împiedica demersurile pentru obținerea copiilor solicitate.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, petiționarul I.A., solicitând casarea acesteia, întrucât la instanța de fond nu au fost respectate dispozițiile privind citarea părților în proces, hotărârea pronunțată fiind lovită, astfel, de nulitate absolută.
A invocat, de asemenea, faptul că nu i s-a comunicat hotărârea instanței, petiționarul nefiind prezent la judecarea cauzei și nici la dezbateri.
Judecând recursul, potrivit dispozițiilor art. 38514 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, înalta Curte a constatat că acesta este tardiv pentru următoarele considerente:
Termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel, conform dispozițiilor art. 3853alin. (1) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 3853alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 363 alin. (3), pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
în cauză, respectându-se dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. pen., petiționarului i s-a comunicat copia după dispozitiv la data de 28 februarie 2005, iar recursul împotriva sentinței instanței de fond a fost declarat la 22 martie 2005.
Se constată, astfel, că petiționarul a declarat recursul, după expirarea termenului de 10 zile prevăzut de textele de lege anterior invocate.
în consecință, în conformitate cu prevederile art. 3855pct. 1 lit. a) C. proc. pen., înalta Curte a respins recursul declarat de petiționarul I.A., ca fiind tardiv.
în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2522/2005. Penal → |
|---|
