ICCJ. Decizia nr. 3040/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin decizia penală nr. 1205/R din 13 decembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 10050/P/2004, au fost respinse, ca nefondate, recursurile inculpaților A.I., C.V. și S.A.D., împotriva deciziei penale nr. 298 din 4 octombrie 2004, a Tribunalului Caraș Severin.
Recurenții au fost obligați la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin prezentul apel, inculpații au arătat că faptele, așa cum au fost descrise, nu întrunesc gradul de pericol social al unei infracțiuni.
S-a reținut că la stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a ținut cont de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduită a făptuitorului. în speță, instanța a apreciat că întocmirea în fals a adeverințelor nu reprezintă un fapt lipsit de importanță, în condițiile în care, în cazul trecerii datelor reale, nu s-ar fi obținut creditul solicitat, existând de la început intenția de înșelăciune, obținerea banilor fiind un scop urmărit premeditat.
De asemenea, prejudiciul de 68.064.500 lei, achitat, nu poate fi considerat ca având valoare redusă, respectiv o atingere minimă adusă relațiilor sociale, de ordin patrimonial, ocrotite de lege, faptul că a fost recuperat, pe parcursul judecății, neînsemnând că nu a produs consecințe juridice.
împotriva deciziei penale nr. 1205/R din 13 decembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara, a formulat contestație în anulare, contestatoarea S.A.D., arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal, prevăzut de art. 10 lit. i1) C. proc. pen.
Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 247/R din 14 martie 2005, a respins contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1205/R din 13 decembrie 2004, a Curții de Apel Timișoara și a obligat-o la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 900.000 lei, din care 400.000 lei se vor plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Timiș, reprezentând onorariu avocat din oficiu.
împotriva cestei decizii au declarat recursuri, inculpații C.V., A.I. și S.A.D., solicitând admiterea acestora, casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și achitarea lor în baza art. 11 pct. 2 lit. a), coroborat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen., coroborat și cu art. 181C. pen.
Recursurile sunt admisibile.
în titlul II, intitulat judecata, Cap. III intitulat căile ordinare de atac, în secțiunea I și a II-a C. proc. pen., sunt reglementate căile de atac, respectiv apelul și recursul de care părțile pot uza în cazul în care sunt nemulțumite de hotărârile pronunțate.
Caracteristica generală a acestor căi de atac este, așa cum rezultă din dispozițiile art. 361 și 3851 C. proc. pen., aceea că nu pot fi folosite decât în cazul în care nu sunt definitive.
Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că decizia nr. 247/R din 14 martie 2005 a Curții de Apel Timișoara, este definitivă, situație în care nu mai poate fi atacată pe calea unei căi de atac ordinare.
Ca urmare, noile recursuri sunt inadmisibile și au fost respinse ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Recurenții-inculpați au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3043/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2893/2005. Penal → |
|---|
