ICCJ. Decizia nr. 265/2005. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 265/2005
Dosar nr. 5434/2004
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1242 din 1 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.E. vizând sentinţa penală nr. 1088 din 14 octombrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 735 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa a reţinut că, prin menţionata sentinţă, V.E. a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., reţinându-se că la data de 2 decembrie 2002, împreună cu alte persoane, inculpatul a sustras prin violenţă un telefon mobil de la partea vătămată B.D.
În cererea de revizuire, condamnatul a arătat că partea vătămată nu a fost audiată la instanţa de fond şi că a luat la cunoştinţă despre fapte şi împrejurări noi privind cauza, fără a fi însă în măsură să le precizeze.
Investit cu această cerere, tribunalul a respins-o, ca inadmisibilă, reţinând că susţinerile inculpatului nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul susţinând că cererea sa este întemeiată. A mai arătat că partea vătămată nu s-a prezentat la proces, ceea ce înseamnă că nu şi-a menţinut acuzaţiile, iar martorii audiaţi nu au spus adevărul.
Examinând actele şi lucrările dosarului, curtea reţine că apelul este nefondat, astfel că prin Decizia penală nr. 786 din 21 octombrie 2004 îl respinge.
S-a reţinut că, lipsa părţii vătămate la instanţa de fond, ca şi susţinerea generică a inculpatului în sensul că „martorii nu au spus adevărul" nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs condamnatul care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie.
Recursul este nefondat.
Aşa cum au reţinut şi instanţele, motivele invocate de condamnat nu se regăsesc printre cazurile de revizuire prevăzute în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., astfel încât hotărârile prin care cererea de revizuire a fost respinsă sunt legale şi temeinice.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.E. împotriva deciziei penale nr. 786 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.E. împotriva deciziei penale nr. 786 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă condamnatul să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2648/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2651/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
