ICCJ. Decizia nr. 2655/2005. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2655/2005
Dosar nr. 970/2005
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1610 din 16 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnată inculpata I.E.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) şi cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 4, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de un an închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art. 37 şi art. 64 din acelaşi cod.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus durata arestării preventive de la 18 decembrie 2003 la zi.
S-a confiscat de la inculpată cantitatea de 3,49 gr. heroină cu cofeină şi sumele de 208.000.000 lei, 1170 dolari S.U.A. şi 925 Euro.
S-a reţinut, pe baza probelor administrate, că la data de 10 decembrie 2003, lucrători jandarmi din cadrul Brigăzii speciale de intervenţie a jandarmeriei batalionului 5, în baza informaţiilor obţinute de la denunţătorul N.N.C., au procedat la organizarea unei acţiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatei I.E.V.
În acest scop, numitul N.N.C. a pus la dispoziţia lucrătorilor de jandarmi suma de 1.000.000 lei alcătuită din două bancnote de 500.000 lei ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal. În continuare, N.N.C., având asupra sa suma de bani menţionată, s-a deplasat pe str. Aleea Livezilor, a sunat la uşă, a intrat în apartament şi a cumpărat cinci doze de heroină, plătind banii ale căror serii fuseseră anterior consemnate în procesul-verbal. Apoi, s-a întors la autoturismul unde se afla martorul asistent R.G. şi lucrătorii jandarmi care organizaseră flagrantul, comunicându-le că a cumpărat drogurile de la inculpată şi că în apartamentul în care locuieşte aceasta se mai află droguri.
Lucrătorii jandarmi au pătruns apoi în apartament unde au găsit pe masă şi pe un fotoliu mai multe punguliţe din plastic în care se afla o substanţă pulverulentă de culoare bej-maronie. În apartament au fost găsiţi un bărbat şi două femei identificaţi ca fiind L.M., I.E.V. şi B.M. Fiind întrebaţi de natura substanţelor găsite în apartament, au declarat că este heroină. Apoi, inculpata I.E.V. a predat de bunăvoie jandarmilor 66 doze de heroină, 208.000.000 lei, 1170 dolari S.U.A. şi 925 Euro ce au fost ridicate în vederea cercetărilor.
Cercetările efectuate au stabilit că în ziua de 3 aprilie 2002, în jurul orei 14,00, inculpata I.E.V. a vândut o doză de heroină martorului I.F.G. în schimbul sumei de 150.000 lei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 60 din 28 ianuarie 2005, a admis apelul inculpatei şi desfiinţând în parte sentinţa a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 150.000 lei obţinută prin infracţiune, restituirea către N.N.C. a sumei de 1.000.000 lei folosită la organizarea flagrantului şi restituirea către inculpată a sumelor de 207.750.000 lei, 1170 dolari S.U.A. şi 925 Euro.
S-a motivat că, în mod greşit s-a confiscat de la inculpată sumele în lei şi valută menţionate, întrucât aceasta nu a fost judecată penal pentru trafic de heroină în legătură cu aceste valori, neavând vreo legătură cu faptele penale pentru care a fost judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata care a solicitat să-i fie redusă pedeapsa de 7 ani închisoare.
Recursul este nefondat.
În concordanţă cu probele administrate, instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, încadrând just în dispoziţiile legii infracţiunile săvârşite de aceasta.
La individualizarea judiciară a pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2002, inculpata colaborând cu organele de jandarmi şi furnizându-le acestora indicii pentru depistarea şi prinderea altor traficanţi de droguri.
Toate aceste elemente au determinat aplicarea unei pedepse rezultante de numai 7 ani închisoare, cu 3 ani sub minimul prevăzut de lege, pedeapsă ce se constată a fi suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ menţionat în dispoziţiile art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul inculpatei va fi respins, ca nefondat, aceasta urmând să fie obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce la zi timpul arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.E.V. împotriva deciziei penale nr. 60 din 28 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, timpul arestării preventive de la 18 decembrie 2003 la 21 aprilie 2005.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 aprilie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 2651/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2660/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
---|