ICCJ. Decizia nr. 2630/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2630/2005
Dosar nr. 1684/2005
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1599 pronunţată la data de 14 decembrie 2004 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5710/2004, s-au dispus:
1. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul T.S. la 2 ani închisoare.
În baza art. 11 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a mai fost condamnat inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art. 11 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege, a mai fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., şi s-a dispus ca inculpatul T.S. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 11 iunie 2004 la 16 noiembrie 2004 şi a dedus această perioadă.
S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,09 grame cocaină, găsită în locuinţa inculpatului, cu ocazia percheziţiei domiciliare.
2. S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.R.M. din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 în art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul S.R.M. la 5 ani închisoare.
În temeiul art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, a mai fost condamnat inculpatul la un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul S.R.M. să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 2 iunie 2004 la zi.
S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul S.R.M.
În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la acest inculpat cantităţile de: 1,30 grame cocaină, rămasă în urma analizei de laborator efectuată la 18 august 2003 şi 1,26 grame cocaină, rămasă în urma analizei de laborator efectuată la 20 octombrie 2003.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul S.R.M. sumele de 7.000.000 lei şi 170 Euro, sume încasate în urma vânzării de cocaină.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 15.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa fondului a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 august 2003, colaboratorul A. a fost contactat de inculpatul S.R.M. care i-a oferit spre vânzare cocaină, sens în care s-a luat legătura cu investigatorul sub acoperire M. Locul de întâlnire a fost stabilit de inculpatul S.R.M. la ora 12,00, în zona Piaţa Obor pentru efectuarea tranzacţiei.
Conform procedurilor penale, s-a efectuat de către organele de poliţie un control corporal asupra colaboratorului sub nume de cod A. pentru a se constata că nu are asupra sa substanţe interzise la deţinere, potrivit legii, fiindu-i înmânată de către investigatorul acoperit sub nume de cod M. suma de 7.000.000 lei pentru cumpărarea cocainei de la S.R.M.
În continuare, colaboratorul sub nume de cod A. l-a contactat telefonic pe inculpatul S.R.M. pentru a-i comunica că are suma de bani necesară cumpărării drogurilor, ulterior întâlnindu-se în zona Piaţa Obor, inculpatul S.R.M. sosind cu un autoturism, ce aparţine tatălui inculpatului, S.C.
Cu această ocazie, inculpatul S.R.M. i-a înmânat colaboratorului sub nume de cod A. o punguţă ce conţinea o substanţă pulverulentă, primind în schimb suma de 7.000.000 lei, iar după aceasta, colaboratorul sub nume de cod A. s-a reîntâlnit cu investigatorul acoperit sub nume de cod M., căruia i-a înmânat punguţa primită de la inculpatul S.R.M.
Întâlnirea dintre colaboratorul sub nume de cod A. şi inculpatul S.R.M. a fost supravegheată de către lucrătorii de poliţie specializaţi, cu această ocazie efectuându-se fotografii judiciare.
Investigatorul sub acoperire sub numele de cod M. a relatat că s-au deplasat către locaţia indicată în imediata apropiere, despărţindu-se, iar colaboratorul sub numele de cod A. s-a întâlnit cu un tânăr, în vârstă de aproximativ 25 de ani, 1,85 metri înălţime, atletic, puţin bronzat, îmbrăcat cu un tricou de culoare neagră, având pe cap o pălăriuţă neagră cu borduri lăsate, ce a venit cu un autoturism de culoare argintie şi i-a înmânat colaboratorului A. ceva, aceasta dându-i suma de bani, activitate ce a fost supravegheată.
La data de 17 octombrie 2003, în urma unor discuţii telefonice, între colaboratorul G. cu inculpatul S.R.M. s-a stabilit ca cei doi să se întâlnească, în zona str. Mihai Eminescu pentru efectuarea tranzacţiei a două grame cocaină, pentru care s-a plătit suma de 170 Euro. Pachetul de ţigări în care se afla punguţa cu cocaină a fost înmânat de colaboratorul G. investigatorului sub acoperire I. S-a efectuat un raport de constatare tehnico-ştiinţifică a substanţei în cadrul Laboratorului de Analize fizico-chimice droguri, din cadrul I.G.P. şi s-a stabilit că praful de culoare albă este cocaină.
Din declaraţia inculpatului S.R.M. a rezultat că începând cu vara anului 2003 şi până în ianuarie 2004 acesta a procurat, în mai multe rânduri, de la inculpaţii N.R.E. şi D.R.M. (rechizitoriul nr. 117/P/2002) cocaină, de ordinul gramelor, cu preţul cuprins între 80 şi 120 Euro sau dolari S.U.A./gram, droguri ce apoi erau revândute principalului său client Ţ.I.A.
Din declaraţiile inculpatului N.R.E. a rezultat că i-a vândut lui S.R.M., în perioada 2002 - 2004 cocaină, de ordinul gramelor, la preţul cuprins între 50-70 dolari/gram, aspect care se coroborează şi cu transcrierile convorbirilor telefonice.
În faţa instanţei de fond, inculpatul S.R.M. nu a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, susţinând, fără putinţa de a dovedi acest lucru, că nu a vândut niciodată cocaină. Recunoaşte că a consumat, fără însă a-şi face un obicei din aceasta şi menţine denunţul făcut împotriva lui Ţ.I.A., căruia i-a procurat în mai multe rânduri cocaină, fără a primi în schimb vreo sumă de bani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii S.R.M. şi T.S.
La primul termen de judecată al apelului, 8 februarie 2005, inculpatul T.S. şi-a retras apelul în conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) C. proc. pen.
Prin apelul declarat inculpatul S.R.M. a criticat soluţia pronunţată de instanţa fondului pentru nelegalitate: - greşita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârşită de inculpat din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, în complicitate la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000; - greşita respingere, ca inadmisibilă, a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată în temeiul prevăzut de art. 1601 C. proc. pen. şi de netemeinicie, în sensul individualizării pedepsei aplicate, prin redozarea acesteia, motivat de faptul că inculpatul este beneficiarul art. 16 din Legea nr. 143/2000, aplicându-se şi circumstanţele atenuante în cauză, în final, inculpatului urmând a i se schimba şi modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea dispoziţiilor prevăzute de art. 81 şi art. 82 C. pen.
Prin Decizia nr. 125/ A din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.M.S.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei stabiliri a situaţiei de fapt, cu consecinţa reţinerii unei încadrări juridice ce nu corespunde faptelor săvârşite de inculpat, precum şi al individualizării judiciare necorespunzătoare a pedepsei aplicate, considerată prea aspră în raport cu circumstanţele personale ale inculpatului.
În motivarea recursului, apărătorul inculpatului a arătat că activităţile sub acoperire de la prima achiziţie de droguri s-au desfăşurat în realitate, la data de 14 august 2003, însă autorizarea lucrării de către procuror poartă data de 16 august 2003, că la o primă prezentare a materialului de urmărire penală asistenţa juridică a inculpatului a fost asigurată de un avocat din oficiu deşi inculpatul avea apărător ales, că în mod nefondat s-a respins cererea inculpatului de a-i fi prezentate fotografiile judiciare şi înregistrările audio-video şi de a fi confruntat cu colaboratorii folosiţi de poliţie pentru procurarea de droguri. În raport de aceste încălcări ale dispoziţiilor procedurale şi, implicit, ale dreptului la apărare, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru administrarea tuturor probelor necesare aflării adevărului.
Sub un alt aspect, inculpatul a criticat încadrarea juridică greşită date faptei de trafic de droguri, arătând că nu se face vinovat de săvârşirea acesteia, activităţile sale constând în înlesnirea procurării de droguri şi deţinerii în vederea consumului propriu de către prietenul său I.A.Ţ., deci o complicitate la art. 4 din Legea nr. 143/2000.
În subsidiar, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei în raport de circumstanţele sale personale.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este întemeiat.
În ceea ce priveşte motivul de recurs, ce vizează eroarea gravă în stabilirea stării de fapt, Curtea constată că acesta este nefondat. Încălcarea dreptului la apărare prin neasigurarea prezentării apărătorului ales la toate activităţile procesuale, refuzul procurorului de a face confruntări cu colaboratorii ce au procurat droguri de la inculpat sau de a-i prezenta fotografiile judiciare, respectiv, înregistrările audio-video, nu constituie încălcări ce atrag nulitatea absolută în sensul art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, inculpatului i s-a acordat termen în vederea prezentării apărătorului ales, prezentarea materialului de urmărire penală făcându-se în prezenţa acestuia iar cererea pentru confruntare şi prezentarea fotografiilor sau înregistrărilor judiciare i-a fost respinsă motivat. Totodată, inculpatul nu a reiterat aceste solicitări în faţa instanţei de fond, cauza soluţionându-se imediat după audierea inculpaţilor, luându-se act că nu se mai solicită administrarea altor probe.
Ca atare, cererea de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru efectuarea acestor acte este nefondată, mai ales că nu sunt aplicabile nici dispoziţiile art. 194 alin. 4 teza finală C. proc. pen.
Nici solicitarea de schimbare a încadrării juridice dată faptei de trafic de droguri în complicitate la deţinere de droguri pentru consum propriu nu este întemeiată, deoarece infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 exclude orice formă de participaţie, incriminând expres deţinerea (de către consumator) a drogului pentru consumul propriu. Pe de altă parte, art. 2 alin. (1) încriminează inclusiv distribuirea, livrarea cu orice titlu sau transportul de droguri, indiferent dacă făptuitorul obţine sau nu un folos material, astfel că apărarea inculpatului, în sensul că era un simplu cărăuş pentru vărul său I.A.Ţ. nu este de natură să-l absolve de răspunderea penală pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Referitor la ultimul motiv de recurs, ce vizează individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, în raport de împrejurările concrete ale săvârşirii faptelor, de sinceritatea de care a dat dovadă inculpatul, determinantă atât pentru urmărirea penală în cauză cât şi pentru tragerea la răspundere penală a altor inculpaţi faţă de care urmărirea penală a fost disjunsă, precum şi faţă de celelalte date ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv, conduita bună înainte de săvârşirea faptei constând în absolvirea unor cursuri de calificare şi perfecţionare în domeniului turismului, prestarea unor activităţi lucrative în acest domeniu, precum şi frecventarea cursurilor de profil ale Universităţii Româno - Americane Bucureşti. Faţă de aceste aspecte, Curtea apreciază că în cauză poate fi reţinută circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor aplicate pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sub minimul special prevăzut de lege, conform dispoziţiilor art. 76 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpat doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând hotărârile pronunţate în sensul dispozitivului prezentei decizii.
Conform dispoziţiilor art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive, la zi iar în baza art. 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul S.R.M. împotriva deciziei penale nr. 125/ A din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 1599 din 14 decembrie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpatul S.R.M. şi numai referitor la individualizarea pedepselor aplicate acestuia.
Înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi ale art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, în pedepsele componente de 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Face aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. şi reduce pedepsele aplicate inculpatului S.R.M., după cum urmează:
- de la 5 ani închisoare, la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi
- de la un an şi 6 luni închisoare, la 8 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000.
Menţine aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.R.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 iunie 2004 la 20 aprilie 2005.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 263/2005. Penal. întrerupere execztare... | ICCJ. Decizia nr. 2633/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
