ICCJ. Decizia nr. 2707/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2707/2005
Dosar nr. 1082/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1060 din 27 august 2004, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul C.F. la pedeapsa de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive cu începere de la 22 februarie 2004 la zi.
Conform art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitate de 1,40 grame heroină în amestec cu cofeină şi sumele de 100 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul D.A. la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 3 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 19 februarie 2004 a înregistrat la D.G.P.M.B. – Serviciul de combatere a criminalităţii şi antidrog, denunţul D.C., cu privire la faptul că aceasta fiind consumatoare de droguri, începând cu luna ianuarie 2004, a cumpărat heroină cu preţul de 300.000 lei doza de la inculpatul D.A. zis „T.", precizând că, în mod obişnuit, îl contactează telefonic.
Denunţătoarea l-a recunoscut după fotografie pe D.A., ca fiind persoana de la care cumpăra drogurile, aşa cum rezultă din procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere şi a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie pentru prinderea în flagrant a inculpatului, punând în acest scop la dispoziţia poliţiştilor suma de 1.000.000 lei, formată din bancnote în valoare de 500.00 lei şi 100.000 lei, seriile acestora fiind consemnate într-un proces-verbal.
Astfel, la data de 21 februarie 2004, C.D. i-a telefonat inculpatului D.A. şi i-a cerut să-i vândă cinci doze de heroină, stabilind ca loc de întâlnire parterul unui bloc din Cartierul Crângaşi.
În aceeaşi zi, în jurul orei 15,30, sub supravegherea organelor de poliţie, martora s-a întâlnit cu inculpatul D.A. şi la propunerea acestuia, cei doi s-au deplasat într-un bar din apropiere, ocazie cu care inculpatul i-a vândut o doză de heroină, primind suma de 300.000 lei, moment în care au intervenit organele de poliţie, care l-au imobilizat pe inculpat.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului, în prezenţa unui martor asistent, au fost găsite 18 punguliţe din celofan, în interiorul cărora se afla un praf de culoare maronie, un telefon mobil şi suma de 850.000 lei, printre care şi trei bancnote de 100.000 lei, ale căror serii corespundeau celor consemnate anterior în procesul-verbal.
Pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul D.A. a fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea identificării şi tragerii la răspundere penală a unor traficanţi de droguri şi în acest sens, l-a contactat telefonic pe inculpatul C.F., căruia i-a solicitat 21 doze de heroină.
În aceeaşi zi, în jurul orelor 20,00, în faţa Patiseriei T.T. de lângă Piaţa Crângaşi, inculpatul D.A. l-a indicat poliţiştilor pe inculpatul C.F. ca fiind persoana de la care a cumpărat în mod frecvent heroină. Poliţiştii l-au imobilizat pe inculpat şi în autoturismul său marca Dacia au fost găsite 26 punguliţe ce conţineau praf maroniu, precum şi sumele de 100 dolari S.U.A. şi 5.000.000 lei, provenite din vânzarea drogurilor.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 275001 din 23 februarie 2004, cele 26 de punguliţe din material plastic de culoare albă conţineau cantitatea totală de 1,61 grame heroină în amestec cu cofeină.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza denunţului D.C., procesului-verbal de însuşire a bancnotelor, procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 1017/ A din 28 decembrie 2004, a admis apelul formulat de inculpatul C.F., a fost desfiinţată parţial sentinţa atacată şi a fost redusă pedeapsa aplicată de la 12 ani închisoare la 8 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Apelul inculpatului D.A. a fost respins, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii, inculpatul C.F. a declarat recurs, reiterând motivele de apel, respectiv aplicarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar, acordarea unei eficienţe sporite circumstanţelor atenuante reţinute.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, persoana care a comis una dintre infracţiunile prevăzute de art. 2 – art. 10 alin. (1) din această lege, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Este adevărat că inculpatul în declaraţiile date a indicat numele unor traficanţi de droguri, dar unele din aceste precizări s-au făcut în faza de cercetare judecătorească, deci nu intră în incidenţa dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, iar cele din faza de urmărire penală nu reprezintă informaţii concludente care să faciliteze identificarea unor persoane care vând droguri atâta vreme cât denunţurile au vizat persoane faţă de care era deja începută urmărirea penală, la denunţul altor inculpaţi.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, instanţa de apel a reţinut drept circumstanţe atenuante atitudinea sinceră, constantă de recunoaştere a infracţiunii săvârşite, cooperare cu organele de cercetare penală, lipsa antecedentelor penale, împrejurări care au determinat reducerea semnificativă a pedepsei de la 12 la 8 ani închisoare, sub minimul special prevăzut de lege şi al cărui cuantum este de natură să realizeze atât scopul sancţionator penal, cât şi cel preventiv-educativ.
Ca atare, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.F. împotriva deciziei penale nr. 1017/ A din 28 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Conform dispoziţiilor art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 alin. (1) C. proc. pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.F., durata arestării preventive de la 22 februarie 2004 la 25 aprilie 2005.
În baza dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.200.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2704/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2715/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
