ICCJ. Decizia nr. 2737/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2737/2005
Dosar nr. 1777/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 254 din 2 decembrie 2004, pronunţată de Tribunalul Buzău a fost condamnat recurentul inculpat C.D. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 alin. (1) lit. c) şi art. 80 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 741 din 27 noiembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin sentinţa atacată, urmând ca, în final, C.D. să execute sancţiunea de 3 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi şi inculpaţii nerecurenţi T.I. şi V.I., pentru comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., la câte 2 ani închisoare, pedepse care au fost suspendate sub supraveghere în temeiul art. 861 C. pen., pe durata termenelor de încercare de 5 ani stabilite conform art. 862 C. pen.
Instanţa de fond a reţinut că, la data de 2 iunie 2004, inculpatul V.I. a împlinit vârsta de 18 ani şi cu această ocazie a organizat o petrecere la domiciliul surorii sale din Râmnicu Sărat, la care au luat parte şi ceilalţi doi inculpaţi C.D. şi T.I.
După ce au consumat băuturi alcoolice până la miezul nopţii, motivează prima instanţă, inculpatul T.I. le-a spus celorlalţi că intenţionează să fure un cablu de cupru de la calea ferată Bucureşti Focşani, pentru a-l valorifica întrucât avea nevoie de bani.
Folosindu-se de o foarfecă pentru vie, T.I. a tăiat două cabluri ce făceau parte din echipamentul de semnalizare electrodinamică şi bloc linie automat fixate la capătul Y Staţia C.F.R. Râmnicu Sărat. În acest moment au ajuns la locul faptei şi ceilalţi doi inculpaţi care l-au ajutat pe T.I. să îndepărteze dalele de beton ce acopereau cablurile. Unul din cabluri, lung de 48 m, a fost tăiat în două locuri, strâns şi ascuns de inculpaţi lângă gardul Fabricii de Ţigarete Râmnicu Sărat, T.I. a renunţat să sustragă cel de-al doilea cablu deoarece după secţionarea acestuia a fost electrocutat.
Tribunalul a mai reţinut că, lucrătorii Staţiei C.F.R. Râmnicu Sărat, constatând apariţia unor deranjamente pe linie, au sesizat organele de poliţie care, în jurul orei 2,45 i-au reţinut pe inculpaţi pe strada Balta Albă din Râmnicu Sărat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală, prin Decizia penală nr. 87 din 25 februarie 2005, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe considerând nefondată critica formulată în sensul greşitei individualizări a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.D. care, prin motivele scrise depuse la dosar, a reiterat criticile formulate în apel, solicitând reducerea pedepsei aplicate întrucât a avut o contribuţie redusă la comiterea faptei, este tânăr, în vârstă de 20 ani şi a fost sincer în cursul procesului penal.
Recursul este nefondat.
Verificând Decizia atacată în raport de motivul de recurs invocat care se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică, urmând a fi menţinută.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt, ce nu a fost contestată de recurent, în sensul că, în noaptea de 2 iunie 2004, a sustras împreună cu ceilalţi doi inculpaţi un cablu, din apropierea Staţiei C.F.R. Râmnicu Sărat, care a fost tăiat de inculpatul Tănase Iulian, iar încadrarea juridică este legală.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, în favoarea recurentului inculpat au fost reţinute circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
O reducere şi mai mare a pedepsei, prin efectul circumstanţelor atenuante, nu se poate dispune.
Este adevărat că inculpatul C.D. este tânăr, a recunoscut şi regretat fapta la săvârşirea căreia a fost antrenat de T.I., dar la individualizarea pedepsei nu poate fi ignorat pericolul social al acesteia, împrejurarea că recurentul este recidivist, instanţa de fond dispunând, în baza art. 83 C. pen., revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei anterioare de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 741 din 27 mai 2003 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.
Întrucât reducerea pedepsei nu se justifică faţă de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta şi datele care caracterizează persoana inculpatului, urmează ca recursul declarat de acesta să fie respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 87 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2736/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2738/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
