ICCJ. Decizia nr. 2736/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2736/2005
Dosar nr. 691/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 430/ F din 17 decembrie 2004, Tribunalul Ialomiţa a condamnat inculpatul E.I. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen.
A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A luat act că prejudiciul în valoare de 350.000 lei produs părţii civile SC G. SRL Feteşti a fost acoperit prin restituirea fierului vechi.
A luat act că partea vătămată T.A. nu se constituie parte civilă în cauză.
S-a reţinut că, în noaptea de 5 august 2004, inculpatul E.I. a sustras, prin violenţă, fier vechi de la SC G. SRL Feteşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 33/ A din 19 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.I. împotriva hotărârii primei instanţe.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul menţionat a declarat recurs, întemeiat pe art. 3859 pct. 17 şi 171 C. proc. pen.
Inculpatul a susţinut că a sustras fier din incinta SC G. SRL, fără a exercita însă violenţe asupra paznicului, împrejurare în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
S-a mai susţinut de către inculpat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, împrejurare în raport de care acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi, în rejudecare, pronunţarea unei soluţii de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Este necontestat în cauză că, în noaptea de 5 august 2004, inculpatul E.I., însoţit de numitul P.I.D., s-a deplasat la depozitul SC G. SRL, de unde au sustras fier vechi.
Exercitarea de violenţe în vederea săvârşirii furtului este dovedită de declaraţia părţii vătămate, de certificatul medico-legal şi declaraţia martorului M.M.
Pentru a înlătura posibilitatea intervenirii altor persoane, în sprijinul paznicului, ce ar fi putut fi alertate de strigătele acestuia, inculpatul a acoperit capul părţii vătămate cu o pătură.
Prin urmare, situaţia de fapt este corect stabilită, iar încadrarea juridică este cea legală.
Inculpatul propune o altă selecţie a probelor.
Or, din examinarea materialului probator administrat în cauză se constată că instanţa de fond a reţinut, motivat, acele probe, concordante, care dovedesc cert săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului, în condiţiile arătate şi a înlăturat probele ce nu se coroborează cu ansamblul materialului probator şi nu au aptitudinea de a susţine o altă situaţie de fapt.
Ca atare, hotărârile pronunţate în cauză sunt temeinice şi legale, nesupuse cazurilor de casare invocate de inculpat.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. care, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 19 ianuarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2719/2005. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2737/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
