ICCJ. Decizia nr. 2746/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2746/2005
Dosar nr. 1773/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 487 din 8 decembrie 2004 a Tribunalului Vaslui a fost respinsă cererea condamnatei M.C.L. de întrerupere a executării pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 27 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Prahova, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Pentru a respinge cererea, întemeiată pe dispoziţiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., instanţa a reţinut, în baza expertizei medico-legale efectuate, că maladiile de care suferă condamnata, respectiv: tulburări de personalitate histrionice emoţional instabile, infecţie urinară, spasmofilie, acuze anamnestice de pierdere a cunoştinţei, nu o pun pe aceasta în imposibilitatea continuării executării pedepsei, conduita terapeutică putând fi urmată în reţeaua sanitară a A.N.P.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 90 din 1 martie 2005, a respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnată reţinând că dispozitivul sentinţei primei instanţe i-a fost comunicat la 14 decembrie 2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005 după trecerea termenului legal.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnata M.C.L., care a susţinut că cererea de întrerupere a executării pedepsei era întemeiată.
Recursul declarat este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 363 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi el curge pentru cel deţinut de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că, Tribunalul Vaslui i-a comunicat condamnatei dispozitivul sentinţei penale nr. 487 din 8 decembrie 2004 la 14 decembrie 2004, iar apelul a fost declarat la 10 februarie 2005, după trecerea termenului legal de 10 zile.
În consecinţă, soluţia instanţei de control judiciar de respingere, ca tardiv, a apelului este corectă în raport cu dispoziţiile evocate, astfel că recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 din acelaşi cod.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.C.L. împotriva deciziei penale nr. 90 din 1 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2741/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
