ICCJ. Decizia nr. 2759/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2759/2005
Dosar nr. 2456/2005
Şedinţa publică din 25 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 19 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 4001/2004, au fost respinse cererile formulate de inculpata L.C.E. trimisă în judecată, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. şi la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi de art. 264 C. pen., de revocare a măsurii arestării preventive şi înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea şi de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive şi că nu este fondată cererea de liberare sub control judiciar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata L.C.E. care a susţinut că în mod greşit i-au fost respinse cererile, că nu se mai justifică menţinerea măsurii arestării preventive şi că se impune punerea în libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate şi admiterea cererilor formulate.
Recursul împotriva soluţiei de respingere a cererii de revocare a măsurii arestării preventive este inadmisibil, iar împotriva celei de respingere a cererii de liberare sub control judiciar este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive poate fi atacată separat cu recurs.
Întrucât prima instanţă a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive şi de înlocuire a acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea, încheierea pronunţată nu poate fi atacată, potrivit dispoziţiilor evocate, cu recurs, ci numai odată cu fondul.
Aşa fiind, sub aspectul analizat recursul este inadmisibil.
2. Potrivit art. 1602 alin. (1) C. proc. pen., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani, iar în baza alin. (2) al aceluiaşi text, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care inculpatul este recidivist ori când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Din examinarea datelor dosarului se constată că inculpata a fost trimisă în judecată, pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a infracţiunii de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 25, raportat la art. 290 C. pen. şi favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., reţinându-se că, în calitate de avocat a pretins şi primit sume de bani lăsând să se creadă că are influenţă asupra unor judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la Tribunalul Bucureşti, în vederea aplicării unor dispoziţii legale de reducere a pedepselor, ori a punerii în libertate a unor persoane arestate, a instigat o persoană la întocmirea unui document fals în care se menţionau fapte penale pentru ca autorul denunţului să beneficieze de dispoziţii din legea penală de reducere a pedepsei şi a favorizat astfel infractori.
Având în vedere natura faptelor şi calitatea de avocat în care au fost săvârşite, ţinând seama de conduita pe parcursul procesului penal şi existând temerea că inculpata va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea martorilor care mai sunt de audiat în cadrul cercetării judecătoreşti, soluţia instanţei de fond de respingere ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar este justificată, în raport cu dispoziţiile legale evocate.
În consecinţă, recursul declarat este nefondat.
3. Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.C.E. împotriva încheierii din 19 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 4001/2004.
Obligă recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 600.000 lei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2749/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2762/2005. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
