ICCJ. Decizia nr. 2762/2005. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2762/2005
Dosar nr. 2428/2004
Şedinţa publică din 26 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 11/ F din 26 martie 2004, în baza art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 63 alin. (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire, condamnă pe inculpatul P.I. la pedepsele de:
- 15.000.000 lei amendă penală, pentru fapta privind-o pe partea vătămată C.G.;
- 20.000.000 lei amendă penală, pentru fapta privind-o pe partea vătămată C.A.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată că pedepsele de mai sus sunt graţiate în întregime şi condiţionat şi atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 7 din aceeaşi lege.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpaţii C.A. şi C.G., domiciliaţi în municipiul Ploieşti, pentru câte o infracţiune de ameninţare, insultă şi calomnie, prevăzute de art. 193 alin. (1), art. 205 alin. (1) şi, respectiv, art. 206 alin. (1) C. pen., faptele neexistând.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., achită pe inculpata C.G., pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., pentru legitimă apărare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.A., pentru infracţiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., fapta nefiind săvârşită de acesta.
Obligă pe inculpatul parte vătămată P.I. să plătească statului 8.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa astfel, s-a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, a fost trimis în judecată inculpatul P.I., pentru săvârşirea a două infracţiuni de lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că, la data de 14 noiembrie 2000, le-a lovit pe părţile vătămate C.G. şi C.A. producându-le leziuni ce au necesitat 6-7 zile şi, respectiv, 12-14 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, partea vătămată P.I. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpaţilor C.G. şi C.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de lovire, ameninţare, insultă şi calomnie, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 193 C. pen., art. 205 şi art. 206 C. pen., constând în faptul că, în seara aceleaşi zile, cei doi inculpaţi i-au adresat în public cuvinte insultătoare ca „jigodie, scârbă, nenorocit", l-au acuzat că a făcut avere din furat, l-au ameninţat că îl lasă fără serviciu, că îi vor da foc la casă şi la maşină şi i-au pulverizat în faţă o substanţă toxică, după care l-au lovit cu pumnii şi picioarele, leziunile produse necesitând 7-8 zile îngrijiri medicale.
Ambele cauze au fost strămutate la Curtea de Apel Braşov şi, respectiv, Judecătoria Braşov, iar apoi au fost reunite prin încheierea de şedinţă din 21 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, existând cazul de conexitate prevăzut de art. 35 lit. a) C. proc. pen., infracţiunile fiind săvârşite în acelaşi timp şi în acelaşi loc, şi pentru a da eficienţă principiului celerităţii rezolvării acţiunii penale, în baza art. 347 C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acţiunilor civile.
Analizând probatoriul administrat pentru latura penală a cauzei, curtea reţine următoarea stare de fapt:
Inculpaţii C.A. şi C.G. sunt soţ şi soţie, ultima fiind nepoata inculpatului P.I., notar public. Datorită unui proces civil dintre C.G. şi fratele inculpatului, între părţi există o stare conflictuală.
În seara zilei de 14 noiembrie 2000 soţii C. au intenţionat să sărbătorească împlinirea a 2 ani de la încheierea căsătoriei, scop în care au invitat la restaurantul C.S. din municipiul Ploieşti pe martorii D.S., N.S. şi N.N., primul fiind coleg de muncă cu inculpatul C.A., iar ultimii doi prieteni de familie. Primii au ajuns la local soţii Covaci, însoţiţi fiind de copilul lor minor de 8 ani. Aceştia au fost conduşi la singura masă liberă de spătarul P.G. Întrucât la masa învecinată se afla inculpatul P.I. împreună cu numita E.L., inculpaţii C. au renunţat şi au intenţionat să plece din local, fiind urmaţi de inculpatul P.I. şi apoi de martorul P.G., acesta din urmă fiind intrigat de situaţia creată. Inculpatul P.I. a ajuns-o din urmă pe inculpata C.G. la ieşirea din local, aceasta cerându-i să nu facă scandal şi reproşându-i că urmăreşte să-i distrugă viaţa. În acelaşi timp, inculpata C.G. i-a spus inculpatului C.A. să meargă cu copilul la autoturismul parcat la circa 20 metri de intrarea în restaurant. Inculpatul P.I. a prins-o de păr pe inculpata C.G. şi acuzând-o că primeşte noaptea bărbaţi în locuinţă, a scuipat-o în faţă, după care a lovit-o de două ori cu pumnul în zona feţei, continuând să o ţină cu cealaltă mână de păr. După primirea celei de-a doua lovituri, inculpata C.G. a căzut în genunchi, căzându-i ochelarii de vedere ce-i purta. Fiind ţinută în continuare de păr, inculpata a scos din geantă un spray lacrimogen şi i-a pulverizat în faţă, scăpând astfel din mâinile acestuia. Deşi s-a aflat la numai 2-3 metri, inculpatul C.A. nu a intervenit, soţia sa cerându-i în mod repetat să nu intervină şi să nu-l lovească pe inculpatul P.I., întrucât acesta asta şi urmăreşte. Soţii C. s-au îndreptat în fugă spre autoturismul lor, fiind urmaţi de inculpatul P.I. care a început să lovească cu picioarele în portiera din dreapta, în timp ce inculpata C.G. încerca să pornească motorul. Pentru a o împiedica să plece, inculpatul s-a urcat pe capota autoturismului ţinându-se de ştergătorul din dreapta, pe care l-a şi rupt. Întrucât C.A. a intervenit pentru a-l da jos de pe maşină, P.I. l-a lovit cu piciorul în zona abdomenului, iar după ce acesta a căzut a continuat să-l lovească cu picioarele în abdomen şi în mâini.
În urma loviturilor primite, inculpata C.G. a suferit leziuni ce au necesitat 6-7 zile îngrijiri medicale, iar inculpatul C.A. leziuni ce au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale. De asemenea, inculpatul P.I. a suferit leziuni ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale.
S-a reţinut că, această stare de fapt rezultă din declaraţiile inculpaţilor C.G. şi C.A., coroborată cu declaraţiile martorilor P.G., D.S., N.S. şi N.N.
S-a mai reţinut că, inculpatul P.I. a susţinut constant că numai el a fost lovit, insultat, calomniat şi ameninţat de inculpaţii C., arătând că cel care i-a pulverizat sprayul în faţă a fost inculpatul C.A. Că, deşi în declaraţiile date imediat săvârşirii faptelor, inculpatul a arătat că de faţă a fost numai numita E.L., plecată apoi în străinătate, ulterior, în luna martie 2001, a fost propus ca martor S.M., care susţine că, în seara zilei de 14 noiembrie 2000, se afla în faţa restaurantului C.S. având întâlnire cu un prieten şi a văzut cum P.I. a fost injuriat de soţii C., soţia lovindu-l de câteva ori în zona capului, iar soţul pulverizându-i un spray în zona feţei, după care l-a lovit cu pumnii şi picioarele.
Că, de asemenea, mult mai târziu, a fost propusă ca martor U.V. care a susţinut că în aceeaşi seară a mers la restaurantul respectiv în căutarea fiului ei, fiind prezentă la incidentul dintre părţi, relatarea acestei martore fiind copia la indigo a declaraţiilor inculpatului P.I., ca de altfel şi declaraţia martorului S.M., declaraţiile acestor doi martori fiind înlăturate.
De asemenea, nu s-a avut în vedere nici declaraţia martorei M.V., întrucât, motivează instanţa „martora nu face să relateze decât ceea ce i-a spus inculpatul, aceste informaţii fiind probe indirecte şi în contradicţie cu celelalte probe".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul P.I., criticând cauza sub următoarele aspecte:
1. – instanţa nu s-a pronunţat asupra unei cereri esenţiale, respectiv asupra probei cu expertiză medico-legală solicitată în nenumărate rânduri, inclusiv în şedinţa când s-a soluţionat cauza.
2. – instanţa nu i-a asigurat posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării, întrucât la judecarea cauzei pe fond deşi a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, având apărător ales, instanţa i-a respins cererea.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 10 şi art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul inculpatului este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Luând în discuţie primul motiv de recurs, se observă că susţinerea inculpatului, în sensul că a solicitat instanţei ca în temeiul art. 62 Cod procedură penală să dispună efectuarea unei expertize medico-legale la I.M.L. Mina Minovici, cerere formulată la data de 19 martie 2004, când au avut loc dezbaterile, nu este întemeiată, întrucât, instanţa s-a pronunţat asupra acestei cereri, respingând-o.
Este însă, întemeiat, motivul ce va fi analizat în temeiul art. 3856 alin. (1) pct. 3 C. proc. pen., având în vedere efectul devolutiv al recursurilor şi anume cel ce vizează dreptul la apărare prevăzut de art. 6 C. proc. pen.
Astfel, deşi inculpatul avea apărător ales şi deşi în şedinţa din 19 martie 2004, a solicitat un termen pentru ca acesta să fie prezent la judecată, instanţa ignorând dispoziţiile legale mai sus citate a purces la judecarea cauzei.
Respingând în mod nejustificat o cerere de amânare, inculpatul nu a putut să-şi facă apărarea, fiind astfel în prezenţa cazului de casare, prevăzut de art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., temei potrivit căruia se va admite recursul declarat de inculpat, se va casa sentinţa penală nr. 11 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, iar cauza ca fi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva sentinţei penale nr. 11 din 26 martie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Curtea de Apel Braşov.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2765/2005. Penal. Art. 183 Cod Penal. Recurs → |
|---|
